marți, 23 iulie 2013

100 de întrebări și 100 de răspunsuri despre ecumenism/7

1Când au avut loc primele încercări de dialog ecumenic și cine a fost promotorul lor?


Tentativele întreprinse cu scopul de a apropia între ele Bisericile creștine sunt rezultatul câtorva factori. Procesul ecumenic, început în primul rând între Bisericile tradiției protestante s-a transferat succesiv și spre alte Biserici. Printre factorii cei mai cunoscuți amintim următoarele[1]:

1.     Procesul de înmulțire violentă a diviziunilor în Bisericile tradiției protestante și anglicane, care a contrâns indirect credincioșii să se opună acestora. În acest context încep să se nască diferite forme de dialog comun, care au contribuit la reconstruirea unității pierdute între creștinii divizați. Acestora le aparține Alianța evanghelică mondială, care a apărut în anul 1847. Succesiv, douăzeci de ani mai târziu, în anul 1867, a fost instituită Conferința episcopilor anglicani care, din anul 1888 a intrat să facă parte în mod stabil din structurile Bisericii anglicane, cu numele de Conferința de la Lambeth. Tema prima întâlniri a fost tocmai chestiunea unității creștine. Un obiectiv asemănător își puneau și alte organizații apărute în acea perioadă. Dintre acestea amintim: Alianța reformată mondială, născută în anul 1875, și Conferinț metodistă mondială.
2.     Solicitudinea față de activitatea misionară. Secolul al XIX-lea a fost martorul unei dezvoltări foarte dinamice a misiunilor protestante. Cu toate acestea, diviziunile în credință, care se creau între diferitele Biserici, au condus la antagonisme, la o rivalitate care a avut efecte negative și inoportune, nu rareori motiv de scandal.
3.     Problemele sociale și economice. Într-o societate europeană în rapidă transformare, Bisericile creștine au fost constrânse să întreprindă inițiative comune pentru a rezolva diferitele dificultăți sociale, ca de exemplu șomajul crescând, exploatarea socială, îmbogățirea nedreaptă a unora și sărăcirea altora. La inițiativa Alianței evanghelice internaționale s-a născut, în anul 1835 Young Men’s Christian Association (YMCA). În anul 1893, în schimb, a fost creată o asociație analogă care unea femeile, numită Young Women’s Christian Association (YWCA). Doi ani mai târziu, în anul 1895, se unea acestora Federația mondială a studenților creștini (WSCF).
4.     Chestiunile politice, conviețuirea dintre popoare și salvgardarea păcii. Este necesar să se țină prezent că după Revoluția franceză creștinismul a fost deseori obiect de atac din partea unei stângi tot mai puternice și a unor grupuri în mod deschis ateiste. Această situație a împins creștinii să fac front comun împotriva lor. În această direcție s-a mișcat Alianța mondială pentru promovarea prieteniei internaționale cu jautorul Bisericilor, creată în anul 1914. Programul ei a fost realizat de unul din principalele curente ale ecumenismului modern, așa numita mișcare a creștinismului practic.
5.     Un anumit sens de amenințare din partea Bisericii Catolice. Acesta a mobilitat versantul catolic să întreprindă inițiative în vederea unei colaborări mai bune și mai ample.
Toți acești factori au împins credincioșii Bisericilor creștine să caute formele adecvate unei mai strânse și reciproce colaborări. Aceasta a dat început a ceea ce succesiv a fost înțeleasă ca fiind dialogul ecumenic.   



[1] S. NAGY, La Chiesa sulle vie dell’unità, Wroclaw 1985, pp. 26-32.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial