1Când au avut loc primele încercări de dialog ecumenic și cine a fost
promotorul lor?
Tentativele
întreprinse cu scopul de a apropia între ele Bisericile creștine sunt
rezultatul câtorva factori. Procesul ecumenic, început în primul rând între
Bisericile tradiției protestante s-a transferat succesiv și spre alte Biserici.
Printre factorii cei mai cunoscuți amintim următoarele[1]:
1.
Procesul de înmulțire violentă a
diviziunilor în Bisericile tradiției protestante și anglicane, care a contrâns indirect
credincioșii să se opună acestora. În acest context încep să se nască diferite
forme de dialog comun, care au contribuit la reconstruirea unității pierdute
între creștinii divizați. Acestora le aparține Alianța evanghelică mondială,
care a apărut în anul 1847. Succesiv, douăzeci de ani mai târziu, în anul 1867,
a fost instituită Conferința episcopilor anglicani care, din anul 1888 a intrat
să facă parte în mod stabil din structurile Bisericii anglicane, cu numele de
Conferința de la Lambeth. Tema prima întâlniri a fost tocmai chestiunea
unității creștine. Un obiectiv asemănător își puneau și alte organizații
apărute în acea perioadă. Dintre acestea amintim: Alianța reformată mondială,
născută în anul 1875, și Conferinț metodistă mondială.
2.
Solicitudinea față de activitatea
misionară. Secolul
al XIX-lea a fost martorul unei dezvoltări foarte dinamice a misiunilor
protestante. Cu toate acestea, diviziunile în credință, care se creau între
diferitele Biserici, au condus la antagonisme, la o rivalitate care a avut
efecte negative și inoportune, nu rareori motiv de scandal.
3.
Problemele sociale și economice.
Într-o societate europeană în rapidă transformare, Bisericile creștine au
fost constrânse să întreprindă inițiative comune pentru a rezolva diferitele
dificultăți sociale, ca de exemplu șomajul crescând, exploatarea socială,
îmbogățirea nedreaptă a unora și sărăcirea altora. La inițiativa Alianței
evanghelice internaționale s-a născut, în anul 1835 Young Men’s Christian Association (YMCA). În anul 1893, în schimb,
a fost creată o asociație analogă care unea femeile, numită Young Women’s Christian Association
(YWCA). Doi ani mai târziu, în anul 1895, se unea acestora Federația mondială a
studenților creștini (WSCF).
4.
Chestiunile politice, conviețuirea
dintre popoare și salvgardarea păcii. Este necesar să se țină prezent că după
Revoluția franceză creștinismul a fost deseori obiect de atac din partea unei
stângi tot mai puternice și a unor grupuri în mod deschis ateiste. Această
situație a împins creștinii să fac front comun împotriva lor. În această
direcție s-a mișcat Alianța mondială pentru promovarea prieteniei
internaționale cu jautorul Bisericilor, creată în anul 1914. Programul ei a
fost realizat de unul din principalele curente ale ecumenismului modern, așa
numita mișcare a creștinismului practic.
5.
Un anumit sens de amenințare din
partea Bisericii Catolice. Acesta a mobilitat versantul catolic să întreprindă inițiative în
vederea unei colaborări mai bune și mai ample.
Toți acești factori au împins
credincioșii Bisericilor creștine să caute formele adecvate unei mai strânse și
reciproce colaborări. Aceasta a dat început a ceea ce succesiv a fost înțeleasă
ca fiind dialogul ecumenic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial