miercuri, 8 august 2012

Interesul statului

Fiul regelui se îndrăgosti, așa cum se întâmplă în fabule, de fiica unui brutar, care era săracă dar frumoasă și o luă de soție.

Câțiva ani, cei doi soți trăiră în plină armonie și fericire. Dar, la moartea tatălui, prințul urcă pe tron.

Miniștrii și consilierii se grăbiră să-l facă să înțeleagă că, pentru salvarea împărăției, trebuia să alunge soția și să se căsătorească cu fata regelui vecin, asigurând astfel pacea și prosperitatea împărăției lui.

La insistențele miniștrilor, regele cedă.

„Trebuie să pleci de aici – îi spuse soției – te vei întoarce la tatăl tău. Vei putea lua cu tine ceea ce îți place cel mai mult”.

Acea seară mâncară pentru ultima dată împreună. În tăcere. Femeia, aparent liniștită turna în continuu vin în paharul regelui. La sfârșitul cinei, regele se cufundă într-un somn adânc. Femeia îl învălui într-o pătură și-l duse la casa tatălui său.

Dimineața, regele se trezi în casa brutarului.

„Dar cum?”, se minună acesta.

Soția zâmbi.

„Ai spus că puteam să iau de la palat ceea ce-mi place mai mult. Ei bine, iată ceea ce mi-a plăcut mie cel mai mult”.

Tu, ce ai lua cu tine din palat?


Cât?

Un miliardar, pe patul de moarte le spune fiilor săi:

-      Scumpii mei copii, vă las

-      Cât?, întrebară copii în cor

Diferența

Într-una din zile un prinț a chemat la curte un vânzător de cai, care a adus cu sine doi cai frumoși pe care voia să-i vândă. Cele două animale semănau foarte mult: tinere, robuste, numai că vânzătorul cerea pentru unul din ei un preț dublu față de celălalt. Prințul chemă curtezanii și le spuse: „voi face cadou ambii cai celui care va știi să-mi explice de ce unul valorează dublu față de celălalt ”.

Curtezanii se prezentară în fața cailor și, uitându-se bine la ei, nu descoperiră nici o diferență care să justifice prețul dublu al unuia dintre cai.

„Din moment ce nu vedeți diferența între cei doi cai, vă voi lăsa să-i încercați, poate așa vă veți da seama de ce unul valorează de două ori mai mult decât celălalt”.

Doi călăreți se urcară pe cai și făcură înconjurul curții de câteva ori. Însă nici după această probă curtezanii nu reușiră să înțeleagă diferența de valoare dintre cei doi cai.

Atunci prințul le explică: „Cred că ați observat că, în vreme ce alergau în curte, unul din cai nu lăsa fir de praf în urma lui, în timp ce celălalt cal lăsa în spatele său un nor de praf. Tocmai din acest motiv unul valorează dublul celuilalt, pentru că își face treaba fără a ridica atâta praf”.



Dar în societatea noastră, carieră face tocmai cel care ridică mai mult praf (sau face mai multă gălăgie)