duminică, 14 septembrie 2014

Munca este rugăciune, dar și rugăciunea este o muncă

Se spune deseori că munca este rugăciune și, în consecință, bazându-se pe acest postulat, mulți nu se mai roagă, cu scuza că nu au timp. În această frază cred că se ascunde o considerare falsă a rugăciunii, anume că ea ar fi un act inutil, bun numai pentru bătrâni, și că numai cei care nu au altceva mai bun de făcut, se roagă. Însă, dacă aceștia ar considera că și rugăciunea este muncă, adică pregătire, efort, strigăt, atenție, lacrimi, bucurie, încredere, abandonare în mîinile Providenței, cred că și-ar modifica atitudinea față de acest act sacru și fundamental al credinței, implicându-se cu toată ființa, atunci când se roagă, în ea. Ca dovadă că și rugăciunea este o muncă, și o muncă deseori grea, atât din punct de vedere intelectual, afectiv și sacru, amintesc vorba călugărilor care, atunci când sunt întrebați despre ceea ce fac în mănăstire spun: mă muncesc, mă nevoiesc. Cu alte cuvinte, cel care se roagă cu adevărat, trebuie să fie pregătit să transpire, să obosească, să rămână fără vlagă. Bonus pentru cei mai râvnici ăn rugăciune, vorba Sf. Evagrie Ponticul: „cel care se roagă cu adevărat este teolog; teolog este cel care se roagă cu adevărat”.