luni, 25 octombrie 2010

BOTEZUL GRĂTARULUI!

Un luteran s-a mutat într-un cartier catolic. Era în postul paștelor când luteranul, fără să-i pese de sentimentele vecinilor săi, și mai ales de foamea lor și de poftele trezite în ei de mirosurile din aer, se apucă să-și frigă în fiecare zi câte un grătar din carne de porc.


Catolicii au decis că teroarea asta nu poate să mai continue astfel, așa că au trimis o comisie la luteran, să-i explice în ce cartier locuiește el, că acum este postul paștelui și nu se poate mânca altfel de carne decât de pește, și să se abțină de la grătarele sale. Ba, potrivit ar fi ca să se lepede de foasta sa credință, și să se alinieze credinței comune a cartierului. Convins, luteranul a fost botezat într-o zi. Preotul, stropindu-l cu apă, a zis: Te-ai născut luteran, ai crescut luteran, dar astăzi te botez catolic și de acum înainte catolic vei fi.

Toată lumea a plecat acasă mulțumită, când a doua zi, mirosul de gratar umplu din nou cartierul. Vecinii veniți în grabă în curtea fostului luteran pentru a reclama fapta sa, rămaseră cu gura căscată, când îl văzură pe acesta frigând un ditamai grătar de porc, stropindu-l cu apă, și zicând: Te-ai născut porc, ai crescut porc, dar astăzi te botez pește și de acum înainte, pește vei fi.

FERICIRILE - ediția lui Michiduță

Le-am găsit într-o arhivă. Poate folosesc cuiva.


1. Ferice de creştinii care-s prea obosiţi, prea ocupaţi şi prea preocupaţi pentru a petrece timp cu alţi creştini – ei sunt cei mai potriviţi candidaţi la alunecare spirituală.

2. Ferice de creştinii care vor să fie rugaţi şi aşteaptă mereu mulţumiri – ei vor încetini mult înaintarea altora.

3. Ferice de creştinii care se supără repede şi se lasă de adunare – ei sunt misionarii mei şi-i vor determina şi pe alţii să se lase.

4. Ferice de creştinii care-s foarte religioşi şi care calcă pe nervii celorlalţi – ei sunt cele mai efective pietre de poticnire pe care le am la dispoziţie.

5. Ferice de creştinii care aduc tulburare – ei sunt echipa mea de produs stricăciune.

6. Ferice de creştinii care nu se roagă – ei sunt o pradă uşoară pentru atacurile mele.

7. Ferice de creştinii care se plâng tot timpul de una şi alta – ei sunt descurajatorii mei preferaţi.

8. Ferice de tine care citeşti asta şi crezi că mă refer la alţi creştini – te-am prins!

FII TU ÎNSUȚI!

Se spune că regele păsărilor a descoperit într-o zi că, bătrân fiind, i s-a dus strălucirea penelor. Așa că s-a decis să adune toate păsările, și să aleagă un nou rege, dintre păsările cu penele cele mai frumoase, după care să abdice de la tron.


De cum s-a auzit zvonul despre planul regelui păsărilor, corbul, însuflețit de ambiții mari și pasăre virtuoasă de altfel, care aducea folos societății păsărești vestind ploaia din când în când, sau trezind prin croncănitul lui din reveria zilnică pe câte o pasăre adormită, sau punând câte o pată de culoare (fie ea și neagră) pe albul de altfel fără contur al zăpezii, sau mă rog, curățind străzile prin consumarea resturilor de veverițe călcate de mașinile din cartier, s-a gândit cum să ajungă el rege al păsărilor.

I-a venit o idee: dacă ar aduna penele căzute din penajul altor păsări mai colorate, și și le-ar înfige între penele sale, ar fi atât de frumos! Ar avea un penaj atât de colorat! Și așa a și făcut: a cutreierat pădurile și câmpiile și cum a văzut vreo pană faină, a luat-o și și-a împlântat-o printre penele sale. În ziua în care s-au adunat păsările pentru alegerea noului rege, corbul a venit și el cu penele sale de împrumutat. Din falsă modestie s-a așezat în spatele sălii de ședință. Dar și de acolo, fu văzut de rege și propus, apoi ales în unanimitate ca noul rege al păsărilor.

Corbul începu să se apropie din spatele sălii, venind spre față pe culoarul dintre bănci, pentru a-și lua în primire funcția. Dar, păsările stând prin bănci, au început a-și recunoaște penele… și una câte una, își recuperau penele zmulgându-le dintre penele corbului. Bietul corb ajunse în față în huiduielile mulțimii de păsări și în mustrarea regelui, așa cum era el în realitate: negru ca tăciunele.

CE NAȚIONALITATE AVEAU ADAM SI EVA!

Un englez, un francez şi un rus priveau o pictură reprezentând pe Adam şi pe Eva. Uitându-se cei trei schimbară impresii despre opera de artă.


- Considerând calmul şi cât de rezervaţi sunt cei doi, eu cred că prima pereche au fost englezi.

- Nicidecum! răspunse francezul. Trebuie că au fost francezi pentru că sunt în pielea goală şi sunt atât de frumoşi!

- Au fost ruşi! replică şi rusul. Nu au haine, nu au adăpost, nu au de mâncare decât un singur măr… trebuie că au fost ruşi!

ÎNTÂLNIRE ÎNTRE DOUĂ BANCNOTE!

O bancnotă de un dolar s-a întâlnit cu o bancnotă de 20 de dolari. „Hei, pe unde ai mai umblat!? Nu te-am văzut de multă vreme!” zise $1 către $20.


$20 a răspuns: „Ia să vedem: am fost pe la câteva cazinouri din Las Vegas, am plecat într-o croazieră în Bermude, apoi am venit înapoi în State şi am umblat pe la câteva restaurante faine, chiar şi la un meci de box, la 2-3 hoteluri de lux, apoi am trecut munţii în Los Angeles şi am umblat prin Beverly Hills, am fost pe plajă… chestii de-astea. Dar tu, pe unde ai mai umblat?”

„Oh, ştii tu – răspunse bancnota de $1 – am urmat acelaşi traseu pe cere-l fac de ani de zile: prin colectele tuturor bisericilor din oraş

DECLARAȚIE DE RĂZBOI

„Domnule preşedinte? Aici este Ion de la Viişoara, România. Vă sun să vă spun că eu şi cu prietenii mei declarăm război Statelor Unite!”


„Ioane! Asta e o veste mare şi nu-i bună! Dar cât de mare este armata ta şi a prietenilor tăi?”

„Păi, îs io, cu văru´ Vasile, cu Dumitru şi cu Petrea, plus cei patru din echipa care joacă popice la crâşmă. Deci, suntem opt persoane.”

„Da Ioane, a zis preşedintele, eu am la dispoziţie o armată de un milion de soldaţi!”

„Zău? O să vă sun înapoi, domnule preşdinte!”

A doua zi:

„Domnule preşedinte, aici e Ion din nou. Nu ne-am răzgândit, războiul e încă valabil. Am făcut rost de ceva armament şi echipament de luptă. Avem două combine, un buldozer şi un tractor universal.”

Cu un suspin, preşedintele zise:

„Ioane, dar eu am 16 mii de tancuri, zece mii de avioane de luptă şi mii de maşini şi vapoare!”

„Chiară? O să vă sun înapoi domnule preşedinte!”

A treia zi:

„Domnule preşedinte, am făcut rost de un avion de la şcoala de zburat şi o să luăm două puşti cu noi, a lui Petrea şi a lui Vasile, puştile de vânătoare!”

„Da Ioane, zise preşedintele, eu am peste zece mii de bombardiere, 20 de mii de avioane F-16 Falcon şi acum s-au mai înscris încă un milion de voluntari în armata mea!”

„O să vă sun mâine înapoi!” zise Ion.

A patra zi:

„Domnule preşedinte, vă sun să vă anunţ că anulăm războiul împotriva SUA.”

”Îmi pare rău să aud asta, zise preşedintele. Pot să întreb de ce?”

„Am vorbit între noi şi am ajuns la concluzia că nu avem cum să hrănim două milioane de prizonieri!”

DE CE DUMNEZEU NU ASCULTĂ PREDICATORUL

Fetiţa de 5 ani a unui predicator a observat cum înainte de a se ridica la predică, tatăl ei îşi apleacă capul , închide ochii câteva secunde, apoi se ridică şi spune predica.


Intr-o zi l-a întrebat de ce procedează astfel.

Bucuros de spiritul de observaţie al fiicei sale, predicatorul îi răspunse că înainte de predică se roagă Domnului pentru un scurt timp ca Domnul să-l ajute să spună o predică bună.

- Si de ce nu te ascultă Domnul? întrebă fetiţa spre stupefacţia tatălui ei.

DE CE N-AVEM VOIE SĂ VORBIM ÎN BISERICĂ!

O mamă îşi instruieşte copii în timp ce-i trimite la Şcoala Duminicală:


Si de ce nu avem voie să facem gălăgie în biserică?

Băieţelul ei cel mai mare a răspuns repede:

Deoarece unii dorm în biserică şi nu avem voie să-i trezim!

ATUNCI AȘ FI UN ATEU !

Noua profesoară de ştiinţe sociale la clasa a cincea se prezintă clasei, după care afirmă că e este atee, şi întreabă clasa dacă mai este vreun ateu printre copii. Copiii nu prea ştiu ce înseamnă „ateu” dar pentru a fi pe plac profesoarei, ridică toţi mâna, cu excepţia unui băiat.


„Tu eşti diferit de restul clasei? întrebă profesoara. „Nu eşti ateu?”

„Nu, eu nu sunt ateu!” răspunse cu emfază băiatul.

„Dar atunci, ce eşti?” întrebă profesoara.

„Eu sunt creştin!” răspunse băiatul. „Eu cred în Dumnezeu şi iubesc pe Domnul Isus, deci sunt creştin! Mama este creştină, tata este creştin, deci şi eu sunt creştin!”

„Aha!” răspunse profesoara. „Părinţii tăi sunt creştinil, deci şi tu eşti creştin! Dar dacă mama ta ar f o idioată, şi tatăl tău un idiot, atunci tu ce ai fi?” întrebă profesoara cu un zâmbet ironic de şmecher pe faţă.

„Atunci aş fi un ateu!” declară băiatul

O LUCRARE DUMNEZEIASCĂ ȘI SPLENDIDĂ A FRAȚILOR CARITĂȚII LA IAȘI

Iaşi: Conferinţa Perspective în psihiatria comunitară. 10 ani de locuinţă protejată la Iaşi


Fundaţia "Fraţii Carităţii" organizează conferinţa Perspective în psihiatria comunitară. 10 ani de locuinţă protejată la Iaşi, care are ca scop promovarea ideii de locuinţă protejată ca alternativă la internarea bolnavului psihic în spital.

Evenimentul va avea loc la Iaşi, în ziua de miercuri, 27 octombrie 2010, ora 9.30, în amfiteatrul Spitalului Clinic de Psihiatrie Socola.

Intrarea la eveniment va fi liberă.

Fundaţia "Fraţii Carităţii" Iaşi, sprijinită de Organizaţia "Deus Caritas Est" din Belgia, derulează un program de îngrijire şi reabilitare a pacienţilor cu schizofrenie. Programul se desfăşoară în cadrul a două locuinţe protejate, situate în zone centrale ale oraşului, în care pacienţi cu schizofrenie sunt chemaţi să locuiască în condiţii total diferite de cele oferite de mediul spitalicesc.

În cadrul acestor locuinţe, beneficiarii se auto-gospodăresc, sub supravegherea unui personal specializat, reuşind să-şi creeze un stil propriu de viaţă şi să îndrăznească mai departe, exprimându-şi liber dorinţele şi manifestându-şi abilităţile.
*

Fundaţia "Fraţii Carităţii" Iaşi
Adresa: Aleea Grigore Ghica Vodă, nr.13
700469-Iaşi
Tel. 0232/256304

Sursa: http://www.ercis.ro/

PSALM DE LAUDĂ A FEMEII

Proverbe 31:10-31 (se poate folosi pentru felicitările de la 8 Martie)


10 Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preț decât mărgăritarele.

11 Inima bărbatului se încrede în ea, nu duce lipsă de venituri.

12 Ea îi face bine, și nu rău, toate zilele vieții sale.

13 Ea face rost de lână și de in, lucrează cu mâini harnice.

14 Ea este ca o corabie de negoț; de departe își aduce pâinea.

15 Ea se scoală când este încă noapte, și dă hrană casei sale, și împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale.

16 Se gândește la un ogor, și-l cumpără; din rodul muncii ei sădește o vie.

17 Ea își încinge mijlocul cu putere, și își oțelește brațele.

18 Vede că munca îi merge bine, lumina ei nu se stinge noaptea.

19 Ea pune mâna pe furcă, și degetele ei țin fusul.

20 Ea își întinde mâna către cel nenorocit, își întinde brațul.

21 Nu se teme de zăpadă pentru casa ei, căci toată casa ei este îmbrăcată cu cărămiziu.

22 Ea își face învelitori, are haine de in subțire și purpură.

23 Bărbatul ei este bine văzut la porți, când șade cu bătrânii țării.

24 Ea face cămăși, și le vinde, și dă cingători negustorului.

25 Ea este îmbrăcată cu tărie și slavă, și râde de ziua de mâine.

26 Ea deschide gura cu înțelepciune, și învățături plăcute îi sunt pe limbă.

27 Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei, și nu mănâncă pâinea lenevirii.

28 Fiii ei se scoală, și o numesc fericită; bărbatul ei se scoală, și-i aduce laude zicând:

29 “Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.”

30 Dezmierdările sunt înșelătoare, și frumusețea este deșartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.

31 Răsplătiți-o cu rodul muncii ei, și faptele ei s-o laude la porțile cetății.