Fericiții DAVID OKELO (16 ani) și GILDO IRWA (12 ani), martirii din Paimol
(Uganda)
David Okelo și Gildo Irwa sunt doi
cateheți de puțină vreme
convertiți la religia creștină, botezați în ziua de 6
iunie 1916 și miruiți în ziua de 15 octombrie a aceluiași an. Sunt legați de o
profundă prietenie și de entuziasmul tineresc al unei misiuni comune, cea de
a-i învăța religia creștină pe conaționalii lor. Anton, catehet din Paimol a
murit deja, iar Davis, fratele lui, cere Pr. Cezar dacă are pe cineva să
trimită în locul lui. „Nu am pe nimeni”, este răspunsul. În ziua următoare
David se prezintă împreună cu Gildo și îi spune: „Părinte, dacă vrei mergem noi
la Paimol”. Pr. Cezar este surprins, și le expune acestora dificultățile reale
din Paimol, încercând să-i facă să se răzgândească. Apoi, ca și cum ar fi vrut
să mai câștige timp le spune: „Veniți mâine. Vom vedea!”. Cei doi copii se
prezintă în ziua următoare deja pregătiți cu corturile lor, gata să plece.
Se știa bine că regiunea din jurul localității
Paimol era deja în răscoală. Marea Britanie folosea forța pentru a-și impune
protectoratul și îi obliga pe oameni la munci forțate, provocând reacții în
rândul poporului. Misionarii Comboniani, sosiți aici în anul 1915 erau angajați
în munca de evanghelizare, ajutați fiind de câțiva cateheți. Existau multe
dificultăți, unele create de primul război mondial, altele de ciumă și de
foamete. Pentru responsabilii religiei tradiționale prezența noii religii era
cauza tuturor nenorocirilor.
Au început să apară mișcări
anticreștine și anticoloniale, promovate de magi și sprijiniți de grupurile
revoluționare locale și de musulmanii care vedeau amenințat comerțul lor cu
fildeș și sclavi.
David și Gildo împărțeau aceeași
colibă. Martori oculari povestesc: „Își făceau numai datoria de cateheți”. „Eu
însumi – povestește un alt martor – am fost la ei pentru a învăța catehismul. Se
comportau bine și toți îi iubeau”. Un catehet care preda catehismul într-un sat
din apropiere ne-a lăsat o frumoasă mărturie despre slujirea acestor tineri:
„Nu exista nimic rău în activitatea lor. Copii mergeau bucuroși la coliba lor.
Și toată lumea din sat, fără nici o excepție, îi iubea pentru binele pe care-l
făceau, pentru că îi învățau pe copii religia creștină și îi învățau să fie
curați. Mamele erau foarte mulțumite pentru că îi ajutau pe copii lor, la fel
și tații acestora. Au murit punând în practică învățătura lor. Au fost
străpunși cu lăncile de Okidi și de Opius, doi bărbați din satul apropiat. Înainte
să-i omoare, au încercat să-i convingă să plece din sat și să nu-i mai învețe
pe copii catehismul. Refuzând, Gildo a fost îndemnat să fugă, dar aceste nu a
vrut și a spus: „Am lucrat împreună și, dacă este nevoie, vom muri împreună”.
Fiind conduși în afara satului pentru
a fi uciși, David plângea. El a fost încurajat de micuțul Gildo: „De ce plângi?
Mori fără motiv; nu ai făcut nimănui nici un rău”. Acest lucru se întâmpla în dimineața
zilei de 18 octombrie 1918. David Okelo avea 16 ani, iar Gildo 12 ani.
In ziua de 23 aprilie 2002 Papa a recunoscut martiriul acestor doi copii,
ei fiind beatificați în Piața Sf. Petru din Vatican în ziua de 20 octombrie 2002.
Traducere și prelucrare: Pr. Pătrașcu Damian
Sursa: www.santiebeati.it