Lumea nu era pregătită pentru această venire, dar Dumnezeu, care a aşteptat prea mult, se grăbeşte: va pleca cerurile şi se va pogorî» (Ps. 17, 11).
*************
«Eşti tu «Cel ce vine" sau să aşteptăm pe altul?" (Luca 7, 20). Proorocul Ioan, fiind în închisoare din cauza conflictului său cu Irod (Luca 3, 19-20), auzind vorbindu-se de Isus, a trimis doi ucenici ai săi să-l întrebe: «Eşti Tu «Cel ce vine» sau să aşteptăm pe altul?» (Matei 11, 1; Luca 7, 20). Isus le răspunde: «Mergeţi şi spuneţi lui loan cele ce aţi văzul şi cele ce aţi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii ,aud, morţii înviază, săracilor li se vesteşte Vestea cea bună şi fericit este acela care nu se va sminti din cauza Mea» (Luca 7, 22-23; Matei 11, 4-6).
***************
Simeon Noul Teolog explică ,acest mister ,astel : «Dar ce este El ? Dumnezeu adevărat şi om cu adevărat desăvîrşit, Care S-a făcut om sau ceea ce nu era mai înainte ca să facă pe om dumnezeu, ceea ce niciodată n-a fost. Ca, atare, ne-a îndumnezeit şi ne îndumnezeieşte pe noi prin dumnezeirea Sa şi nu numai prin Trupul Său. Căci acesta nu este despărţit» ( A cincea cuvîntare morală, în Filoc. rom., vol. 6, p. 185).
*****************
«S-a întrupat el la Duhul Sfînt şi din Fecioara Maria și S-a Unicul Om», afirmă Simbolul de la Niceea fără să explice actul întrupării, care rămîne marele mister al credinţei creştine. «Dumnezeu S-a arătat în trup» (I Tim. 3, 16). Când păgânul Autolycus cere lui Teofil din Antiohia să-i arate pe Dumnezeu din Isus, acesta îi răspunde : «Arată-mi omul tău, iar eu îţi voi arăta Dumnezeul meu» (P. G., 6, 1025). Sfîntul Maxim Mărturisitorul spune : «Căci cine ar putea să ştie în ce fel Dumnezeu S-a făcut trup şi totuşi a rămas Dumnezeu; cum rămînînd Dumnezeu, El este om adevărat? Credinţa singură înţelege aceasta. Să cinstim cuvîntul în tăcere» (Texte obscure din Grigore din Nazianz, P.G„ XCI, 1057).
****************
Și Cuvântul s-a făcut trup, și a locuit între noi
Dumnezeu nu ne-a mîntuit de la distanţă, ci S-a identificat cu noi, ca un Dumnezeu istoric, viu, care se lasă experiat în viaţa oamenilor.
*****************
«Nu noi am fost cei care ne-am mişcat spre Dumnezeu, s-au am urcat spre El, ci El este Cel care a venit la noi şi S-a pogorât la noi ... El nu ne-a mişcat de aici, ci ne-a făcut cereşti, rămănând pe pământ; ne-a împărtăşit viaţa cerească fără să ne urce la cer, ci înclinînd cerul către noi şi aducîndu-l jos. Aşa cum zice profetul: «El a plecat cerurile şi S-a pogorît» (Ps. 17, 11) (Nicolae Cabasilas, Viaţa în Hristos, I, 6).
