duminică, 26 ianuarie 2014

Ţi-ai ascuţit toporul?

Un tânăr l-a abordat pe maistrul unui echipaj de iniţiere şi a
cerut un loc de muncă. “Asta depinde”, a răspuns maistrul. “Să vedem cum dobori acest copac.” Tânărul a păşit în faţă şi a tăiat cu pricepere un copac mare. Impresionat, maistrul a exclamat: “Poţi începe de luni!”
Luni, marţi, miercuri, joi a rulat. Joi după amiază, maistrul l-a abordat pe tânăr şi a zis: “Îţi poţi ridica salariul de ieşire azi.” Speriat, tânărul a răspuns: “Am crezut că plăteai vinerea.” “În mod normal, o facem”, a spus maistrul. „Dar azi te lăsăm că pleci, deoarece ai rămas în urmă. Diagramele noastre zilnice de doborâre arată că ai scăzut de la primul loc, de luni, până la ultimul loc, azi.” “Dar eu sunt un muncitor harnic!” a obiectat tânărul. “Ajung primul, plec ultimul, şi am lucrat chiar şi în pauzele mele de cafea!” Maistrul, simţind integritatea tânărului, s-a gândit un minut, iar apoi a întrebat: “Ţi-ai ascuţit toporul?” Tânărul răspunse: „Nu, domnule. Am muncit prea greu pentru a-mi face timp pentru asta!”
Vieţile noastre sunt exact aşa. Uneori suntem aşa ocupaţi, încât uneori nu ne facem timp “să ne ascuţim toporul”. În lumea de azi, se pare că fiecare este ocupat mai mult ca niciodată, dar mai puţin fericit decât oricând. De ce se întâmplă asta? Se poate să fie din cauză că am uitat cum să rămânem ascuţiţi?
Nu e nimic rău cu activitatea şi munca grea. Însă Dumnezeu nu vrea să fim atât de obosiţi încât să neglijăm lucrurile cu adevărat importante din viaţă, cum ar fi să ne facem timp de rugăciune, să citim şi să studiem Scriptura, sau să ascultăm “susurul bland şi subţire al lui Dumnezeu”.
Cu toţii avem nevoie de timp în care să ne relaxăm, să gândim şi să medităm, să învăţăm şi să creştem. Dacă nu ne facem timp să ne ascuţim toporul, vom deveni tociţi şi ne vom pierde eficacitatea.
Fă-ţi timp să-ţi ascuţi toporul!

Lacrimile devin rugăciune

Odată, un rabin evreu şi-a început rugăciunile pentru oamenii
din congregaţie. El dorise ca Dumnezeu să asculte  rugăciunile sale şi să ierte păcatele tuturor celor care s-au întrunit în sinagogă. În acel moment a auzit vocea lui Dumnezeu. Era cam aşa: „Lasă-l pe Tam să se roage pentru tine. Dacă Tam se roagă pentru tine, îţi voi ierta păcatele şi te voi binecuvânta.”
Când rabinul a auzit vocea lui Dumnezeu, s-a îngrozit. Totuşi, şi-a adunat curajul şi, întorcându-se spre congregaţie, a întrebat: „Tam, unde eşti? Vino în faţă urgent!” Rabinul nici nu stia cine era Tam. În timp ce aştepta neliniştit după Tam, bietul om a păşit în faţă tremurând de teamă şi nelinişte.
În timp ce bietul om stătea în faţă nedumerit, neştiind de ce fusese chemat, rabinul îi spuse ce auzise din partea lui Dumnezeu. Tam i-a spus rabinului: „Mă voi ruga pentru dumneavoastră, lăsaţi-mă să plec şi să fac rugăciunea.” Însă Tam s-a reîntors la sinagogă cu o oală mică de lut în mâna sa. El a ridicat oala şi s-a rugat aşa: „Sfinte Dumnezeule, Tu ştii că eu nu ştiu cum să mă rog. Dar tot ce am îţi ofer. Această oală conţine lacrimile mele.”
“Când mă rog  Ţie noaptea, îmi aduc aminte de soţie şi copii. Ochii mi se umplu de lacrimi când mă gândesc că ei nu pot veni la sinagogă, deoarece nu au haine adecvate. Apoi îmi aduc aminte de oamenii săraci şi de cerşetori. Văd cum ei suferă din pricina frigului aspru, arşiţei, foamei şi setei. Apoi plâng iar. Înainte ca aceste lacrimi să se usuce, îmi aduc aminte cum noi, fraţii, strigăm şi ne luptăm unul cu altul. Apoi plâng din nou. Mai departe îmi aduc aminte de felul în care Tu suferi şi plângi aducându-ţi aminte de greşelile noastre. Durerea mea, apoi, se revarsă fără limite. Toate aceste lacrimi le-am strâns în această oală.”
Rugăciunea lui Tam fusese ascultată de către Dumnezeu, iar El i-a binecuvântat pe toţi cei prezenţi în sinagogă.
Biblia ne cere să fim totdeauna gata, deoarece Fiul Omului ar putea veni în orice moment neaşteptat. Recitarea rugăciunilor pe dinafară în mod mecanic, fără meditaţie asupra conţinutului şi semnificaţiei lor nu va aduce binecuvântări cereşti. Construieşte-ţi viaţa prin rugăciuni semnificative. Devino responsabil de puterea miraculoasă a rugăciunilor. Toate rugăciunile ajung la Dumnezeu, iar El răspunde.
Duhul divin care se revarsă în noi prin intermediul rugăciunilor, ne va ajuta să facem faţă oricărei crize a vieţii cu calm şi optimism. Dumnezeu cunoaşte toate nevoile noastre. Ceea ce trebuie să facem este să rămânem foarte apropiaţi de Dumnezeu. Isus ne cere să ne rugăm constant. Atunci când ne rugăm pentru alţii, Dumnezeu ne inundă cu binecuvântări măreţe. Deci, hai să devenim copii ai rugăciunii!
Când ne rugăm regulat, din toată inima şi cu sinceritate ca Dumnezeu să intervină în vieţile noastre, ni se întâmplă lucruri bune. Hai să credem în Dumnezeu cu fermitate şi să ne comportăm sincer cu fraţii noştri.

Nu-ţi irosi timpul urând pe cineva!

Doi prieteni mergeau prin deşert. La un moment dat, cei doi
prieteni au avut o ceartă, iar unul din ei şi-a plesnit prietenul. Pe cel plesnit l-a durut, însă, fără să spună ceva, a scris în nisip: „Azi, prietenul meu cel mai bun m-a plesnit”.
Au continuat pe jos până când au găsit o oază, unde au decis să facă baie. Cel care fusese plesnit a rămas prins în noroi şi a începea să se scufunde, însă prietenul său l-a salvat. După ce fusese salvat din scufundare, el a scris pe piatră: „Azi, prietenul meu cel mai bun mi-a salvat viaţa”.
Cel care şi-a plesnit prietenul a întrebat: „După ce te-am rănit, ai scris în nisip, şi acum scrii pe piatră…de ce?” Prietenul său i-a răspuns: „Când cineva ne răneşte, ar trebui să scriem acel lucru în nisip, unde vânturile iertării îl pot şterge uşor. Însă când cineva ne face un bine, trebuie să gravăm acel lucru în piatră, unde niciun vând nu îl poate şterge.”
Învaţă să îţi scrii durerile în nisip şi să gravezi câştigurile în piatră!
Se spune că e nevoie de un minut pentru a găsi o persoană specială, o oră pentru a o aprecia, o zi pentru a o iubi, dar o viaţă întreagă pentru a o ierta. „Fericirea nu este ceva ce găseşti, este ceva ce creezi.” Viaţa este prea scurtă pentru a-ţi irosi timpul urând pe cineva. Bucură-te de fiecare moment al vieţii!