vineri, 28 mai 2010

CEVA MAI DISTRACTIV... DESPRE SFINTI

SFINTII, PATRONII:
tâlharilor: Sf. Leonard din Noblat. Se spune că atunci când pușcăriașii îl invocau, lanțurile se rupeau.
a crescătorilor de viermi de mătase: Sf. Iob. Tradiția vrea ca din rănile sfântului să se fi născut viermii pe care țăranii le-au identificat cu prețioșii viermi de mătase.
a poeților: Sf. Ioan al Crucii. Este considerat unul din cei mai mari poeți spanioli.
a pisicilor: Sf. Gertruda din Nivelles. Este invocată împotriva invaziei șoarecilor.
a pictorilor: Sf. Ecaterina din Bologna. Copilă fiind, la curtea Estensilor, a studiat pictura și a devenit expertă în arta miniaturii.
a internetului: Sf. Isidor din Seviglia. A cunoscut toate științele și artele vremii.
a bețivilor: Sf. Noe. Înșelat de diavol, a cultivat vie și s-a îmbătat.
a emigranților: Sf. Francisca Saverio Cabrini. A fost de mare ajutor emigranților italieni în Statele Unite la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
a durerilor de gât: Sf. Blaziu.
a celor nervoși: Sf. Acariu din Noyon. Se spune că cei care se rugau la mormântul lui se vindecau de nervi și melancolie.
a călătorilor și șoferilor: Sf. Cristofor. Se oferea să ducă în spate persoanele care voiau să treacă un râu.
a viței de vie: Sf. Vincențiu martir. Se povestește că Dumnezeu i-a cerut să binecuvânteze viile din Franța, dar Vincențiu, gustând vinul, a pierdut strada către paradis.
a animalelor: Sf. Anton Abate. Este reprezentat în iconografie cu un porc la picioare.
a soldaților: Sf. Adrian din Nicomedia. Era ofițer în armata lui Dioclețian și comanda soldații care îi păzeau pe prizonieri.
împotriva fulgerelor: Sf. Varvara. Tatăl ei era un păgân care a ucis-o prin decapitare. Imediat după decapitare un fulger l-a făcut scrum.
împotriva tuturor bolilor: Sf. Pantaleon. Era medic și îi îngrijea pe toți bolnavii fără să le ceară niciodată bani.
pentru găsirea lucrurilor pierdute: Sf. Anton de Padova.
televiziunii: Sf. Clara.
îndrăgostiților: Sf. Valentin
bibliotecarilor: Sf. Ieronim
a cauzelor urgente și disperate: Sf. Expositus
a libertății: Sf. Gheorghe
a bloggerilor catolici: Sf. Francisc de Salles
a polițiștilor: Sf. Mihail Arhanghelul
a infanteriei: Sf. Martin din Tours
a mamelor și copiilor: Sf. Gerhard Maiella
a motocicliștilor: Sf. Columban din Bobbio
a spitalelor și bolnavilor: Sf. Ioan al lui Dumnezeu
studenților: Sf. Iosif de Copertino
a celor fără casă: Sf. Benedict Iosif Labre
a oamenilor de știință: Sf. Albert cel Mare
a diplomaților: Sf. Iosif și Fericita Maria Repetto
parohilor: Sf. Ioan Maria Vianney
arhitecților. Sf. Toma, zis Didim
duhovnicilor și al moraliștilor: Sf. Alfons Maria Liguori
pelerinilor și al hotelierilor: Sf. Alexiu
portarilor: Sf. Alfons Rodriguez
minerilor: Sf. Ammonius
croitoreselor: Sf. Ana
dentiștilor: Sf. Apolonia
teologilor: Sf. Bonaventura din Bagnoreggio
bâlbăiților: Sf. Brigitta
infirmierilor: Sf. Ecaterina din Genova
vănătorilor: Sf. Carmil Confalonieri
medicilor: Sf. Cosma și Damian
orbilor: Sf. Cunegunda

mai vreți? o sa mai continui.....

Sf. DIONISIE CEL SMERIT



Chiar dacă nu este inclus în calendarul romano-catolic, Sf. Dionisie cel Smerit merită și el să fie amintit nu numai pentru că aparține neamului nostru românesc, ci, mai ales, pentru faptul că intuiția sa în privința numerotării anilor începând de la Cristos a schimbat mersul lumii. Așadar, Sf. Dionisie a trăit între anii 470-545, locul de naștere fiind tot Dobrogea. După un timp petrecut într-o mănăstire din această zonă a țării, a plecat la Constantinopol și, mai târziu la Roma, chemat fiind de papa Gelaziu care avea nevoie de un bun cunoscător al limbilor latină și greacă. Sosit la Roma spre sfârșitul anului 496, a intrat în mănăstirea Sf. Anastasia aflat la poalele Palatinului și a stat acolo sub păstorirea a zece papi, de la Atanaziu al II-lea până la Virgilius. A murit probabil la mănăstirea Vivarium în jurul anilor 540-545. O contribuție deosebit de importantă a Sf. Dionisie cel Smerit o formează lucrările de cronologie creștină. El a refuzat să mai înceapă ciclul pascal de la unii împărați romani, îndeosebi de la persecutorul Diocletian și, pentru prima dată a socotit anii de la nașterea lui Cristos, scriind în această problemă mai multe lucrări. În acestea el a adaptat calculul la anii erei creștine, socotind începutul calendarului cu Nașterea lui Cristos, eveniment fudamental și cardinal pentru existența umană și, astfel, a pus bazele de calcul al erei creștine, era noastră actuală valabilă pentru întreaga planetă. O astfel de cucerire de valoare universală, din partea un smerit monah plecat din Dacia Pontică, îmbracă literatura daco-romană, pe care a produs-o cu o strălucire și cu o valoare care nu are egal în nici o literatură europeană contemporană pentru o problemă similară. Acest sistem cronologic a fost pus în practică și de Biserica Ortodoxă din România începând cu Molitvelnicul slavon tipărit la Târgoviște în anul de la zidirea lumii 7053 iar de la Nașterea lui Cristos 1545, iar după doi ani în Apostolul tipărit tot la Târgoviște cu data 1547. Sf. Dionisie cel Smerit a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în data de 26 octombrie 2008, iar data prăznuirii s-a fixat pentru data de 1 septembrie. Sperăm ca într-un viitor cât mai apropiat să fie inclus și în calendarul romano-catolic.