duminică, 5 decembrie 2010

Imaculata (Wladyslaw Orkan – 1875-1930, dramaturg, prozator, poet, autor de versuri satirice, reprezentant al realismului)

Se desprinde din lumina curcubeului zorilor,

acoperită de ceaţă ca de-un veşmânt scânteietor,
Fiica Universului –
Imaculata...
Înaintea universului îngenunchează în rugăciune.
Către ea se ridică, în pragul dimineţii,
mâinile orfanilor...
De la pământ se desprinde, în veşmânt eteric,
Imaculata.

Se înalţă lin deasupra lumii,
peste plângeri, tristeţi şi nenorociri.
La un semn, pământul plin de roade se trezeşte.
Frumuseţea domneşte în tăcerea păsărilor.
Pluteşte, pluteşte deasupra lumii,
învăluită în feciorelnică aureolă,
deasupra lacrimilor nesecate ale orfanilor,
Imaculata.

Şi peste colibele sărmanilor aruncă stropi de fericire.
Cu razele din crâmpeiul ei de lumină
şterge lacrimile nefericiţilor.
Durerile se ofilesc,
căci n-are margini mila ei faţă de cei bătuţi de soartă.
În urmă, briza mării intonează cântece de laudă.
Cu ea împreună, mereu la revărsatul zorilor,
alină nefericirea lumii
Imaculata.

Marie, ne eşti Mamă... (Marjo, tyś nam matką...) (fr. Mateusz Jeż – 1862 - 1949, călugăr iezuit polonez, autor de poeme şi cântări spirituale)

Marie, ne eşti mamă, noi fiii tăi suntem.

Şi câtă mângâiere în aste vorbe-aflăm!
Voi, spaime şi-ntuneric, din suflete pieriţi!
Pământul nu-i un haos făcut pentru-osândiţi...

În testament, de însuşi Stăpânu-ai fost lăsată
drept mamă preaiubită, când tu, îndurerată,
priveai amara moarte a Domnului ca om
între tâlharii lumii, pe-al crucii Sale tron.

Marie, ne eşti mamă şi fiii tăi suntem.
Spre ceruri călăuză şi astăzi te avem.
Tu, care-ai fost şi fi-vei în veci plină de har,
alină şi-ndulceşte al clipelor amar.

Fărâmă de litanie (Cyprian Norwid, 1821-1883, dramaturg, pictor, sculptor, poet polonez, reprezentant al celei de-a doua generaţii a romantismului)

Ai stat mereu în umbra Fiului tău,

când El a început să împlinească lucrarea Tatălui.
Şi, deşi nu te-a numit vreodată „mamă”,
nu L-ai privit cu mai puţină gingăşie
şi n-ai fost mai puţin fericită.
Iar la sfârşit, pe cruce, numai pe tine te-a numit „femeie” –
femeie binecuvântată între toate femeile...

Mamă, Mama Creatorului,
roagă-te pentru noi...

Pogorându-se din înălţimi de necuprins cu mintea,
Regele tuturor, în loc de somptuoasă coroană,
a ales cununa de spini,
iar, în locul scuturilor oştirilor de îngeri,
te-a avut numai pe tine înger păzitor.

O, regină mai plină de mărire decât îngerii,
regină în care Dumnezeu locuieşte,
roagă-te pentru noi...

Neprihănito...(Wojciech Bak – 1907-1961, prozator, eseist, dramaturg şi poet religios polonez)

Cu numele tău pe buze mor bătrânii.

Cu numele tău pe buze se prăbuşesc în luptă soldaţii.
Cu numele tău pe buze surghiuniţii îşi dau duhul.
Cu numele tău pe buze condamnaţii la moarte îşi iau rămas bun
de la lumina soarelui.
Victorie le este pecetea numelui tău pe buze.

MARIE! ROAGĂ-TE PENTRU NOI! MAMĂ!

Maică Sfântă de Czestochowa (Jan Lechon - 1899-1956, poet, critic literar şi diplomat polonez)

Maică Sfântă îmbrăcată în pietre scumpe,

Maică a cărei coroană o poartă pe braţe îngerii,
roagă-te pentru noi.
Maică, icoana ta e pretutindeni,
în biserici, în colibele săracilor şi-n palatele bogaţilor,
în mâinile muribunzilor, deasupra leagănului copiilor.
Sub ea pâlpâie necontenit lumina candelei.
Toţi cred în ea, chiar şi cei care nu cred în nimic.
Maică Sfântă, ai milă de noi.

Dă-le celor care se opintesc în pustiu
răcoare şi prospeţime în mijlocul deşertului
şi căldura focului în timp de ger.
Ajută-i pe cei rămaşi străini în lume
să-şi găsească limanul liniştii.
Sfântă Maică, primeşte-i sub ocrotirea ta
pe toţi cei care pătimesc în dureri.

Maică Sfântă, de-atâtea ori au curs peste noi fluvii de sânge...
Rănită ai fost şi de mâinile păgânilor.
Dar nimic nu te-a putut clinti,
nimic n-a împuţinat mijlocirile tale.
Ajută-ne ca, întorşi din pribegie,
să ascultăm iar, ca atunci când eram copii,
cântările spre veşnică lauda Ta.

Maică Sfântă, nu ne părăsi.