Mitropolitul Ioannis Zizioulas este considerat în momentul
de faţă unul dintre cei mai importanţi teologi ortodocşi la nivel internaţional.
Cărţile sale importante precum "Fiinţa eclesială" sau "Euharistie, Episcop,
Biserică" au fost privite unanim de personalităţi ale lumii teologice drept
adevărate roade ale cercetării metodologice şi inspiraţiei spirituale, îmbinate
într-un mod armonios.Una dintre temele importante abordate de Ioannis Zizioulas este
cea a conlucrării dintre Hristos şi Duhul Sfânt în iconomia mântuirii
noastre.
Importanţa sintezei dintre hristologie şi
pnevmatologie
În lucrarea sa intitulată "Fiinţa eclesială" şi care cuprinde o
selecţie a celor mai importante studii ale IPS Zizioulas observăm un semnal de
alarmă al autorului asupra sintezei dintre hristologie şi pnevmatologie. Astfel,
Ioannis Zizioulas consideră că teologia ortodoxă nu a reuşit până în momentul de
faţă să ofere o sinteză satisfăcătoare a celor două puncte principale ale ei.
"Teologia ortodoxă n-a rezolvat încă problema sintezei adecvate dintre
hristologie şi pnevmatologie. Fără această sinteză, este imposibil să înţelegem
Tradiţia Ortodoxă însăşi sau să fim de vreun folos real în discuţiile ecumenice
din timpurile noastre" ("Hristos, Duhul Sfânt şi Biserica", trad. pr. Vasile
Gavrilă în: "Fiinţa eclesială", Editura Bizantină, Bucureşti, 2007, p. 145).
Această lipsă a sintezei hristologico-pnevmatologice remarcată de Mitropolitul
Ioannis Zizioulas pare puţin exagerată la prima vedere. Cunoaştem faptul că alţi
teologi ortodocşi precum Paul Evdokimov, Vladimir Lossky sau Dumitru Stăniloae
au subliniat conlucrarea dintre Hristos şi Duhul Sfânt în iconomia mântuirii
noastre. Prin urmare, Zizioulas se vede nevoit să extindă puţin natura
argumentului său şi să exprime de ce consideră de fapt că această sinteză nu s-a
realizat încă. "În sinteza preconizată, important este că pnevmatologia trebuie
să fie constitutivă hristologiei şi eclesiologiei, să reprezinte cu alte cuvinte
condiţia însăşi de existenţă a lui Hristos şi a Bisericii. Acest lucru se poate
realiza numai dacă două elemente ale pnevmatologiei sunt introduse în fiinţa lui
Hristos şi a Bisericii. Cele două elemente sunt eshatologia şi comuniunea
(ibid., p. 145)." Zizioulas nu pare a fi conştient de contribuţia adusă de
părintele Stăniloae în direcţia recuperării comuniunii drept element esenţial al
sintezei hristologico-pnevmatologice, însă acest lucru poate fi pus pe seama
inexistenţei unei ediţii complete în limba engleză sau greacă a operelor sale.
Partea eshatologică, remarcată aici de Mitropolitul Zizioulas, nu a beneficiat
însă de o atenţie adecvată până acum din partea teologilor ortodocşi cunoscuţi.
În ciuda unor încercări mai mult sau mai puţin rezumative ale elementelor ţintei
eshatologice a Bisericii, nu avem în momentul de faţă o sinteză coerentă în
acest sens.
"Constituirea" lui Hristos de Duhul Sfânt
"Astfel, putem spune fără risc de exagerare că Hristos nu
există în El Însuşi, ci numai în mod pnevmatologic, atât în particularitatea Sa
de Persoană distinctă, cât şi în capacitatea Sa de Trup al Bisericii şi
recapitulare a tuturor lucrurilor. Atât de mare este taina hristologiei, încât
evenimentul Hristos este un eveniment care nu se defineşte prin el însuşi - el
nu se poate nici o clipă defini prin sine însuşi, nici măcar teoretic - ci este
parte integrantă a iconomiei Sfintei Treimi. A vorbi despre Hristos înseamnă în
acelaşi timp a vorbi despre Tatăl şi Duhul, şi acest adevăr n-ar trebui voalat
prin faptul că singur Hristos S-a întrupat, iar nu Tatăl sau Duhul. Pentru că
Întruparea, după cum am văzut, este constituită prin opera Duhului şi nu este
decât expresia şi realizarea voinţei Tatălui" ("Adevăr şi comuniune", trad. pr.
Aurel Nae, în: op. cit., p. 114). A exprima fie şi pentru un singur moment ideea
că Hristos a lucrat mântuirea noastră singur, fără Tatăl şi Duhul, reprezintă o
contrazicere flagrantă a teologiei ortodoxe. Zizioulas merge mai departe decât
Paul Evdokimov şi chiar decât Dumitru Stăniloae aici, discutând constituirea
naturii umane a lui Hristos prin lucrarea Duhului Sfânt. Trupul Domnului a fost
crescut prin harul Duhului. De aceea, Zizioulas spune că Hristos există în mod
pnevmatologic, nu în sensul că El ar fi renunţat la natura umană asumată după
Înviere, aşa cum afirmau iconomahii, sau că ar fi avut un trup aparent, cum
susţineau dochetiştii. Din contră, Trupul lui Hristos este pătruns în întregime
de energiile necreate ale Duhului şi aflat sub binecuvântarea Tatălui. De aceea,
Zizioulas consideră că acesta este în întregime pnevmatologic. Însă această
afirmaţie are repercusiuni importante şi asupra eclesiologiei. Biserica, de
vreme ce reprezintă la rândul ei Trupul lui Hristos şi se hrăneşte din El prin
Sfânta Euharistie, reprezintă şi ea un organism pnevmatologic, iar membrii ei
trebuie să aibă mărturia harismelor în viaţa lor înduhovnicită.
Mijlocirea reciprocă a Fiului şi a Duhului
Aşa cum remarca Paul Evdokimov, Hristos este propovăduit de
Duhul Sfânt, dar totodată Mântuitorul este Cel Care vesteşte pogorârea Duhului
asupra Bisericii. Mergând pe linia acestei idei, dar îmbogăţind-o în acelaşi
timp, Ioannis Zizioulas afirmă: "Chiar şi în scrierile nou-testamentare,
întâlnim atât ideea că Duhul Sfânt este dat prin Hristos, în special Hristos Cel
înviat şi înălţat la ceruri ("căci încă nu era dat Duhul, pentru că Hristos nu
fusese preaslăvit" - Ioan 7,39), cât şi ideea că nu este Hristos, ca să zicem
aşa, până când nu lucrează Duhul, nu doar ca un Înaintemergător care Îi anunţă
venirea, ci şi ca Cel Care Îi constituie adevărata identitate ca Hristos, atât
la Botez (Marcu), cât şi în momentul conceperii Sale biologice (Matei şi Luca).
Ambele perspective pot coexista în mod fericit în una şi aceeaşi scriere
biblică, după cum reiese evident din studiul lui Luca (Evanghelia şi Faptele
Apostolilor), al Evangheliei lui Ioan etc." ("Hristos, Duhul Sfânt şi Biserica",
în: op. cit., p. 132). Zizioulas merge mai departe decât Paul Evdokimov care se
rezumase doar la prezentarea Fiului şi Duhului Sfânt ca Înaintemergători
reciproci, dar fără a trage concluzia cercetării sale prin relaţionarea acestei
conlucrări la taina Întrupării. Duhul nu este doar un vestitor extern al Fiului,
ci Însuşi Cel care lucrează natura Sa umană, pentru ca aceasta să poată fi
îndumnezeită. Această îndumnezeire a firii umane se face inclusiv prin lucrarea
Duhului Sfânt în Hristos şi nu doar prin lucrarea Mântuitorului. Însă, aşa cum
remarca mai sus Mitropolitul Zizioulas, această sinteză
hristologico-pnevmatologică se află doar în stadiul său iniţial în teologia
ortodoxă. Această temă va rămâne drept un scop primordial pentru teologii
ortodocşi actuali şi pentru noile generaţii viitoare, deoarece, din punctul
nostru de vedere, are nevoie pentru a fi realizată de ceva mai mult decât o
minte ageră: de ajutorul Duhului Sfânt în interiorul unei comunităţi aflate în
dialog cu Dumnezeu, adică, mai pe scurt, de comunitatea Bisericii.
Date biografice
Ioannis Zizioulas s-a născut pe data de 10 ianuarie 1931 la
Kataphygion în Grecia. A studiat la universităţi prestigioase precum cea de la
Harvard şi a predat în instituţii de rang înalt precum cele din Edinburgh,
Glasgow şi Kingâs College. Începând cu data de 22 iunie 1986, a devenit
mitropolit de Pergam sub ascultarea Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol. A
primit până în momentul de faţă patru doctorate onorifice, printre care se
numără şi cel acordat de Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca în anul
2009. Mitropolitul Zizioulas este recunoscut ca o autoritate teologică şi la
nivel ecumenic, îndeplinind încă din anul 2006 funcţia de co-preşedinte al
Comisiei mixte de dialog între Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică.
Printre lucrările sale importante se numără "Fiinţa eclesială"; "Euharistie,
Episcop, Biserică" şi "Lectures in Christian Dogmatics" (cursul său pe
disciplina dogmatică netradus încă în limba română). În momentul de faţă există
numeroşi studenţi de nivel doctoral care susţin teze remarcabile asupra gândirii
Mitropolitului Zizioulas, considerat, nu fără un fundament real, drept unul
dintre cei mai importanţi teologi ortodocşi aflaţi în viaţă.