miercuri, 27 iulie 2011

Litanie de mijlocire pentru tinerii în dificultate

Tatăl nostru, Tu ești Părintele tuturor. Fiul Tău ne-a spus: Inima ta suferă pentru toate suferințele fiilor tăi, dar încă și mai mult, atunci când aceștia sunt tineri și atinși în fibrele lor cele mai intime. Te rog pentru adolescenții și tinerii în dificultate.

- pentru tinerii cărora le este foame, în vreme ce trupul lor este în creștere și necesită hrană multă și bună.

R: Te rugăm, ascultă-ne!

- pentru tinerii bolnavi, atinși prea degrabă de suferința fizică, în vreme ce întreaga lor ființă este îndreptată spre Tine*.
- pentru tinerii handicapați atât fizic cât și mintal și social, în vreme ce doresc să fie pe deplin acceptați în mijlocul nostru*.
- pentru tinerii analfabeți, în vreme ce spiritul lor este înfometat de știință și de cultură în vederea viitorului*.
- pentru tinerii șomeri, care riscă să piardă sensul efortului și încrederea în viață*.
- pentru tinerii exploatați de societatea consumistă, de partidele politice, de adulții fără respect*.
- pentru tinerii abandonați de către părinți, de o mamă sau de un tată care au trădat responsabilitatea lor*.
- pentru tinerii din familiile divorțate sau separate, care nu mai au unde să găsească un punct de sprijin*.
- pentru tinerii izolați, fără prieteni, care nu sunt acceptați nici între adulți și nici între tovarășii lor de viață*.
- pentru tinerii prea bogați, educați la egoism, și care riscă să nu înțeleagă sensul vieții și să-i facă să sufere pe alții*.
- pentru tinerii care se lasă cuprinși de vicii și riscă să stingă în ei resursele cele mai prețioase și dragi*.
- pentru tinerii care se lasă cuprinși de violență, și datorită faptului că suferă prea mult din cauza nedreptăților care îi înconjoară*.
- pentru tinerii care se droghează, care fug de o viață prea grea și are riscă astfel să compromită pentru totdeauna viitorul lor*.
- pentru tinerii din pușcării, care sunt în pericolul să-și piardă resursele și speranțele pe care le mai au în inimile lor*.
- pentru tinerii educați la ateism și expuși să trăiască toată viața în afara luminii credinței*.
- pentru tinerii dezamăgiți de Biserică, de exemplul rău al atâtor credincioși, și care riscă să-și piardă credința*.
- pentru toți tinerii care suferă trupește, sufletește, în inima lor, în spiritul lor, și cei care sunt ispitiți să se sinucidă*.

O Părinte, care ai dat copacilor primăvara pentru ca să se umple de flori, promisiunea fructelor, ai milă de tinerii fără primăvară! Trimite-le lor prieteni și educatori care să știe să le redea încrederea în propriile forțe și să descopere în ei chipul tău de Tată. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.

CE ÎNSEAMNĂ CĂ BISERICA ESTE CATOLICĂ: O EXPLICAȚIE PATRISTICĂ

Biserica, sau adunarea poporului lui Dumnezeu

Fără îndoială, Biserica este numită catolică, sau universală, pentru că este răspândită în lumea întreagă, de la un capăt la altul al pământului, și pentru că învață în mod universal și fără greșeală toate adevărurile care trebuie să ajungă la cunoștința oamenilor, fie cele referitoare la lucrurile vizibile și la cele invizibile, fie cele referitoare la lucrurile cerești și la cele pământești. Apoi, Biserica este numită catolică și pentru că supune adevăratului cult întregul neam omenesc: autorități și supuși, învățați și ignoranți. În sfârșit, este catolică pentru că se îngrijește și însănătoșește orice fel de păcate săvârșite cu sufletul și cu trupul. De asemenea, pentru că are toate felurile de virtuți, oricare ar fi numele lor, în fapte și vorbe, și toate felurile de daruri spirituale.

Acest nume de Biserică, sau adunare, este un nume care i se potrivește foarte bine, deoarece ea îi reunește pe toți și-i adună în unitate, așa cum spune Domnul în cartea Leviticului: Convoacă întreaga adunare în fața intrării cortului întâlnirii (cf. Lev 8,3). Desigur, merită notat că termenul „convoacă” este folosit pentru prima dată în Scriptură chiar în acest pasaj, în care se citește că Domnul îl constituie pe Aron ca mare preot. Și în Deuteronom, Dumnezeu îi spune lui Moise: Convoacă în fața mea poporul, și să audă cuvintele mele, ca să învețe să se teamă de mine (cf. Dt 4,10). Face din nou mențiune la numele de Biserică atunci când, referitor la tablele legii, spune: Pe ele erau scrise toate cuvintele pe care le-a rostit Domnul pentru voi pe munte, în mijlocul focului, în ziua bisericii (cf. Dt 10,4), adică a adunării, ceea ce s-ar spune mai clar: „În ziua în care, chemați de Domnul, ați fost reuniți”. și psalmistul spune: Te voi preamări, Doamne, în adunarea cea mare, în mijlocul unui popor puternic te voi lăuda (Ps 34,18). Mai înainte, psalmistul cântase deja: Binecuvântați-l pe Dumnezeu, în adunările voastre, binecuvântați-l pe Domnul, voi, cei din semințiile lui Israel (Ps 67,27). Mântuitorul a ridicat dintre neamuri o a doua adunare, sfânta noastră Biserică, a creștinilor, despre care i-a spus lui Petru: Pe această piatră voi zidi Biserica mea și porțile iadului nu o vor birui (Mt 16,18). Căci, după ce a fost respinsă acea Biserică, singura care exista în Iudeea, pe tot pământul se înmulțesc Bisericile lui Cristos, despre care s-a spus în psalmi: Cântați Domnului un cântec nou, lauda lui în adunarea credincioșilor (Ps 149,1). Profetul consimte la aceasta, atunci când le spune iudeilor: Nu simt nici o plăcere pentru voi, spune Domnul oștirilor, și imediat adaugă: Căci de la răsăritul soarelui și până la apusul lui, numele meu este preamărit printre neamuri (Mal 1,10-11). Despre această sfântă Biserică catolică, Paul îi scrie lui Timotei: Să știi cum trebuie să te comporți în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, coloana și temelia adevărului (1Tim 3,14).

Din Catehezele sfântului Ciril de Ierusalim, episcop (Cat. 18, 23-25: PG 33, 1043-1047)