luni, 13 noiembrie 2017

Non basta essere vergini, obbedienti e poveri!

In margine alla parabola delle dieci vergini, possiamo osservare come non basta essere casti, obbedienti e poveri per poter entrare e rimanere alle nozze. é necessario avere l'olio dell'amore per poter bruciare qui sulla terra, così da non rischiare di bruciare nell'altro mondo. I voti che i religiosi fanno, se non sono accompagnati e conditi dall'olio dell'amore non servono a nulla. Anzi, sono un segno della mancanza di vita, di frutto. e quest'olio si acquista tutta la vita, non nell'ultimo momento, come pensavano di fare le vergini stolte.  

duminică, 12 noiembrie 2017

Tu, pe cine/ce iubesti?

La Londra, în mijlocul gălăgiei trăsurilor, un domn s-a oprit. Pare că ascultă
ceva. Îi șoptește unui prieten: Auzi? Se aude un licurici! Prietenul îl privește curios: Dar ce vreți să spuneți, profesore? Un licurici?! Profesorul se apropie încet de un smoc de iarbă de la rădăcina unui copac. Cu delicatețe dă la o parte firele de iarbă și, spune: Uite licuricii! Era un mare etmolog francez, pe nume Jean Henri Fabre.

Dar cum ați făcut să auziți cântecul licuricilor în toată această gălăgie?, întreabă prietenul, în vreme ce reiau drumul. Pentru că eu iubesc aceste creaturi mărunte. Toți oamenii aud vocile pe care le iubesc, chiar dacă acestea sunt foarte slabe. Vrei să încercăm? Domnul Fabre se oprește. Scoate din gentuță o monedă de aur și o lasă să cadă pe pământ. Se aude un sunet slăbuț, dar vreo zece persoane care merg pe stradă își întorc imediat capetele și privesc moneda. Ai văzut: Aceste persoane iubesc banii și îi aud sunetul. Chiar și în gălăgia cea mai mare.

joi, 9 noiembrie 2017

Fără țintă


„Un tânăr gonea cu viteză mare prin oraş pe o motocicletă
puternică şi trebui să frâneze brusc din cauza unui bătrân care tocmai traversa strada. Au căzut cu toţii la pământ: motocicleta, bătrânul şi băiatul. Nimeni, însă, nu a păţit nimic grav. Când s-au ridicat de la pământ, persoana în vârstă îl întrebă pe tânăr:
-«Băiete, unde mergi?»
Iar acesta, cu nevinovăţie şi oarecum derutat, răspunse:
-«Nu ştiu, dar mă grăbesc tare.»

Încotro mergem, încotro merg? Câtă lume nu ştie încotro merge! De multe ori graba este o încercare de a umple golul pe care îl creează o viaţă fără ţintă, fără sens.
Uneori este foarte sănătoasă şi utilă palma – căderea de pe motocicletă – pentru a te opri şi a-ţi pune cea mai importantă întrebare: încotro merg?
Dacă nu este clară ţinta, cum voi putea alege drumul? Dacă nu am prezent în minte încotro vreau să merg, cum voi putea să ştiu ceea ce trebuie să fac?” (Agustin Filgueiras)