Nihil sine Deo

Când eram profesor la un liceu dădeam acest exemplu: dacă un copil ar merge cu

părinții la parcul de distracții, ar fi complet răpit de toate atracțiile care-i stau în față, și orice lucru ar fi fantastic, iar el nu ar înceta să spună: privește, tată! Uite ce fain e jocul ăsta!, atras fiind de toate. Orice atracție ar fi o susultare, orice joc văzut l-ar exalta. Dar dacă, într-un moment de neatenție s-ar separa de părinții lui și s-ar trezi în mijlocul confuziei lumii, în mulțimea fără chip, ce s-ar întâmpla? Tot ceea ce i-ar sta în față, cu toată frumusețea lui, s-ar transforma într-o amenințare și ar începe să plângă. În realitate, acolo toate sunt ca mai înainte, atracțiile sunt aceleași, dar copilul plânge, nu-l mai interesează nimic din ceea ce vede; toate au devenit un iad. Ce ar trebui să se întâmple ca să uite de acel iad? Ar fi de ajuns ca să-și întâlnească din nou părinții și totul ar fi din nou frumos, pentru că în relația cu ei, el ar vedea din nou realitatea așa cum este ea. (Julián Carrón, cit. paola Marchesini)

Trăim în această lume, dar nu suntem din această lume

Un turist american a ajuns la un bătrân vestit și a descoperit cu uimire că locuința acestuia constă într-o singură cameră, cu icoane pe pereți și cu ceva cărți. O masă și un scaun: astea erau toată mobila bătrânului.

-         Dar mobila unde e, a întrebat americanul?

-         Dar a ta unde e?, a întrebat bătrânul.

-         A mea? Păi eu sunt pe aici doar în trecere, sunt turist!

-         Și eu, ... a răspuns bătrânul.

Pentru cine lucrezi?

Dacă lucrezi pentru Dumnezeu, s-ar putea ca salariul să nu fie cine știe ce, însă nimic nu se compară cu pensia.

Doamne, fă să am mâinile bătătorite de iubire

Povestește Raoul Follereau: „Am visat un om care s-a prezentat la judecata lui Dumnezeu: Vezi, Domnul meu - îi spunea - am observat legea ta, nu am făcut nimic greșit, nimic rău. Doamne, mâinile mele sunt pure. Fără îndoială - i-a răspuns Bunul Dumnezeu - dar mâinile tale sunt goale.

Doamne, te rog, fă-mă să ajung la tine cu mâinile bătătorite de iubire. 

Padre Pio: Este mai ușor ca lumea să continue să existe fără soare decât fără Sf. Liturghie

Odată Padre Pio a fost întrebat: „Ați dori să celebrați de mai multe ori pe zi Sf. Liturghie?”. El a răspuns: „Dacă ar fi după mine, nu aș coborî niciodată de la altar”.

Padre Pio nu obosea să repete: „Este mai ușor ca lumea să continue să existe fără soare decât fără Sf. Liturghie”.

Într-o zi, Isus îi apăru lui Padre Pio, desfigurat și tot plin de vânătăi. El îi arătă o mare mulțime de preoți, printre care diferiți demnitari bisericești; unii dintre aceștia celebrau, alții se pregăteau să înceapă Sf. Liturghie, alții terminaseră de celebrat. Vizita lui Isus suferind mă întristă foarte mult, de aceea am voit să-L întreb care este motivul acelei mari suferințe. Nu am primit nici un răspuns. Însă privirea lui se îndreptă din nou spre acei preoți, dar după puțin, aproape speriat și ca și cum ar fi fost obosit să mai privească, întoarse chipul și, privindu-mă pe mine, cu mare oroare, am observat două lacrimi care-i alunecau pe obraji. Se îndepărtă de acea mulțime de preoți cu o mare expresie de dezgust în privire, strigând: Măcelarilor! Și, îndreptându-se spre mine, spuse: „Fiul meu, să nu crezi că agonia mea a durat numai trei ceasuri: nu! Eu voi fi, din cauza sufletelor ajutate de mine, în agonie până la sfârșitul lumii. În timpul agoniei mele, fiul meu, nu trebuie să se doarmă”. Iar Padre Pio încheie: „Din păcate Isus are dreptate să se plângă de ingratitudinea noastră.

Și eu sunt Lazăr, Doamne!

Și eu sunt Lazăr, Doamne,

încă pelerin pe străzile lumii,

dar mort în mine deja de vreme…

Sunt aici, în casa Ta, să te implor,

Cu ultímele fărâme ale credinței mele,

Să strigi și la mine: „Ieși afară, frate!

Că-ți spun eu: prietenul Tău, Isuse!

Să nu te oprească, Doamne, acrul miros al morții

ce-n jur îl împrăștii;

Tu, care din noroi faci florile să surâdă…

Trezește-mă din nou la viață înainte ca la orizont

Să moară ultimul soare al timpului meu.  

Sono Lazzaro anch’io, Signore,
ancora in cammino per le strade del mondo,
ma dentro morto già da tempo...
Sono qui, a casa tua, a scongiurarti
con gli ultimi frammenti della mia fede,
di gridare anche a me: “Fratello, vieni fuori!
ché a dirtelo sono io: il tuo Amico, Gesù!.”...
Non ti fermi, Signore, l’acre dolore di morte
ch’emano d’intorno;
Tu che dal fango fai sorridere i fiori...
Ridestami alla vita prima che all’orizzonte
muoia l’ultimo sole del mio tempo.
(Enrico Bani)

DESPRE CONDIMENTE

Cea mai bună mâncare la o masă este să fii bine dispus (Sf. Ioan Don Bosco).

Foamea e cel mai bun condiment într-o mâncare (Socrate)

AFORISME FRUMOASE

• 
  
  Prefer sa fiu in visator intre cei mai umili, cu viziuni de realizat, decat un print al unui popor fara vise si dorinte.


• 
  
  Nu poate sa existe prietenie fara incredere, si nu poate sa existe incredere fara coerenta.


• 
  
  Valoarea unei idei sta in a o pune in practica.


• 
  
  Viata este o clipa in care pariem vesnicia.


• 
  
  Adevarul este asemenea lui Dumnezeu: nu se revelEaza direct; trebuie sa-l ghicim din manifestarile lui (Goethe).
• NB: in imagine: Adevarul descoperit de Timp, de Gian Lorenzo Bernini (1645)

GÂNDURI DE LA MAHATMA GANDHI

• Totul îi aparține lui Dumnezeu. Nimic, absolut nimic în această lume nu este al nostru. Și atunci de ce trebuie să ne fie frică?




• Fără îndoială eu aș deveni creștin, dacă creștinii ar fi (creștini) 24 de ore din zi.




• Eu cred că sunt incapabil să urăsc. Cu ajutorul unei lungi discipline bazată pe rugăciune, de cel puțin 40 de ani am încercat să-i iubesc pe toți.




• Așa cum hrana este indispensabilă trupului, tot la fel rugăciunea este indispensabilă sufletului. În realitate hrana nu este atât de indispensabilă trupului ca rugăciunea sufletului.




• Nu trebuie confundată umilința cu inactivitatea. Adevărata umilință constă într-o slujire curajoasă, activă și constantă a omului.




• Iubirea este puterea cea mai umilă, și chiar cea mai puternică pe care lumea o posedă. Lumea este obosită de atâta ură. Bomba atomică? Aș înfrunta-o cu un act de rugăciune.




• O viață fără religie este ca o barcă fără timon.




• Datoria sacrificiului nu ne obligă să abandonăm lumea și să ne retragem într-o pădure, ci să fim gata totdeauna să ne jertfim pentru alții.




• Natura noastră este înclinată să vadă numai răul în adversari, să-i atribuim totdeauna răul, chiar și răul care nici nu există. Răul pe care-l vedem în el depinde aproape întotdeauna de felul nostru grăbit și meschin de a vedea omul.




• Cristos este cel mai mare izvor de putere spirituală pe care omul l-a cunoscut vreodată. El este exemplul cel mai nobil al unei persoane care dorește să de-a totul fără să ceară nimic. Cristos nu aparține numai creștinismului, ci lumii întregi.




• Sunt convins că dacă Cristos s-ar reîntoarce, ar binecuvânta viața multora dintre aceia care nu au auzit niciodată de numele său, dar care cu viața lor au fost un exemplu viu a virtuților de el însuși practicate: virtutea de a iubi aproapele mai mult decât pe sine, de a face binele tuturor și răul nimănui.