de Egidio Chiarella*
ROMA, sâmbătă, 3 noiembrie 2012 (ZENIT.org) – Nu există
ocazie, privată sau publică, unde să nu se discute despre posibilitatea de
îmbunătățire a existenței umane, cu teorii și discuții destul de angajante. Pentru
cel care-și spune creștin, acest lucru se prezintă de multe ori eronat și chiar
incoerent. De ce? Nu este un mister, din păcate, că tocmai cel care-l urmează
pe Cristos, în diferite momente ale cotidianității, denaturează ideea
adevărului evanghelic. Și face acest lucru, acceptând uneori compromisurile, în
numele unui prezumtiv nobil scop: a
învinge sfidările care-l așteaptă. Se „distrage”, însă, până la punctul că
nu mai recunoaște veridicitatea Cuvântului. Deci, creștinului îi este frică de
adevăr, care stă la baza credinței lui. Vorbește despre altceva.
Un dezastru!
„Un pumn în stomac” pentru cel care crede și face partea lui pentru a salva
omul! O debandadă? Cine va putea vreodată să schimbe lumea, dacă cel care
cunoaște adevărul se rușinează să-l transmită? Creștinul de astăzi s-a adaptat
unei omologări spre jos, iar această orientare este periculoasă. Totul s-a
aplatizat. Rolurile, funcțiunile, responsabilitățile tind să fie amestecate,
răsturnate, dezactivate. Se „sfărâmă” totul în numele unei ciudate egalități,
care aplatizează și standardizează esența societății. Astfel se demolează înnăscuta
extraordinară capacitate de omului de a unifica, deși în diversitatea
rolurilor. În diferență, într-adevăr, că se construiește adevărata unicitate. Harababura
conștiințelor și a talentelor produce o formă mediocră de conviețuire,
întârziind răscumpărarea umanității și obscurând dimensiunea ei supranaturală.
În acest context se naște frica față de
propriul adevăr. Și totuși, istoria a atestat profețiile anunțate poporului lui
Israel. Isus, cu operele și învățăturile lui a indicat, tuturor oamenilor,
calea pentru cucerirea armoniei fizice și morale. Un traseu, acesta, de parcurs
în fiecare zi. Credinciosul să aibă bucuria de a contamina apropiatul distras
sau pierdut în „moda” timpului. Să fie profet și mesager al Cuvântului și să nu
accepte în mod pasiv nivelarea talentelor omului. Dacă lipsește Cristos, se
riscă să se răspundă numai seducțiilor. Contrar, gândurile umane trebuie să
elimine ispitele. Diavolul știe că, falsificând un intelect sănătos, mai ales
dacă îndeplinește un rol de decizie, încetinește adevărul lui Dumnezeu pe acest
pământ. Astfel scria Sf. Paul Corintenilor: „… Mă tem însă că, așa cum șarpele
cu malițiozitatea lui a sedus-o pe Eva, la fel gândurile voastre să fie în
vreun fel conduse pe un drum greșit din simplitatea și puritatea lor față de
Cristos”. Dar și atunci când omul va reuși, cu ajutorul rugăciunii, să fie mai
puternic decât satana, apărând astfel propriul adevăr, nu va trebui niciodată
să lase să slăbească inima lui. Răul va tenta, cu putere, să-și reia primitivul
lui loc.
Este iluminant în această privință un
fragment din evanghelia după Luca, în care diavolul stabilește să se reîntoarcă
în casa pe care o lăsase mai înainte: „… Revenit, o găsește măturată și ornată.
Atunci merge, ia alte șapte duhuri mai rele decât el, intră și pun stăpânire pe
acea casă. Iar ultima condiție a acelui om devine mai rea decât prima”. Adevăratul
creștin schimbă lumea, nu ascunde adevărul.
Celebră a rămas predica Sf. Leon cel Mare
(440-461) cu ocazia Crăciunului (Sermo
21, 3), unde sfătuiește fiecare credincios să se trezească din somn și din
lenea spirituală: „Agnosce,
christiane, tuam dignitatem”, „Recunoaște-ți creștinule demnitatea ta”. Astăzi
creștinul nu mai are demnitatea lui. Nu o cunoaște, decât numai în teorie. Nu știe
să identifice adevărata sa natură! Aceasta este marea mizerie, sărăcia,
sărăcirea lumii. Ar fi suficient ca un singur creștin să trăiască demnitatea
lui, pentru ca lumea să fie încălzită de o mare lumină.
*Egidio Chiarella, pubblicista-giornalista, collabora con il
Ministero dell’Istruzione, a Roma. E’ stato docente di ruolo di Lettere presso
vari istituti secondari di I e II grado a Lamezia Terme (Calabria). Dal 1999 al
2010 è stato anche Consigliere della Regione Calabria. Ha conseguito la laurea
in Materie Letterarie con una tesi sulla Storia delle Tradizioni popolari
presso l’Università degli Studi di Messina (Sicilia). E’ autore del romanzo La
nuova primavera dei giovani.