luni, 31 mai 2010

Sfinți adolescenti și tineri (14-24 ani)


Sfinți adolescenți și tineri, 14-24 ani (35 fete și 57 băieți)

Fericitul Adiliu Daronch - ministrant martir, 15 ani
Sf. Agata, fecioară și martiră, 15 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Albert Michelotti, focolarin, 22 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Aldo Blundo, 15 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Aldo Marcozzi, 14 ani
Fericitul Andrei din phu Yen, catehet martir, 18 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Angelino Cuccuru, soldat, 21 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Angelo Bonetta, 14 ani
Fericita Antonia Mesina, martira castității, 15 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Anton Pisano, novice mercedar, 20 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Arcangela Filippelli, martira castității, 16 ani
Fericitul Bartolomeu Blanco Marquez, martir, 21 ani
Venerabilul Bruno Marchesini, seminarist, 22 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Carlo Grisolia, focolarin, 19 ani
Fericita Carolina Kozka, martira castității, 17 ani
Fericita Ecaterina Tekakwitha, 24 ani
Venerabila Cecilia Eusepi, terțiară servită, 18 ani
Fericita Clara Luce Badano, focolarină, 18 ani
Sf. Clelia Barbieri, fondatoare, 23 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Coleta Menendez de la Torre, martira castității, 21 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Concetta Lombardo, martira castității, 24 ani
Fericitul Czeslaw Jozwiak, martir, 22 ani
Fericitul David (Daudi) Okelo, catehet martir, 16 ani
Sf. Devota, fecioară și martiră, 21 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Dino Zambra, laic, 21 ani
Venerabilul Dominic Blasucci, seminarist redemptorist, 20 ani
Sf. Dominic Savio, 14 ani
Sf. Eduard al II-lea de Anglia, rege martir, 17 ani
Fericitul Eduard Kazmierski, martir, 22 ani
Fericitul Eduard Klinik, martir, 22 ani
Venerabilul Egidiu Bullesi, terțiar franciscan, 22 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Elide Rosella, martira castității, 24 ani
Sf. Elisabeta din Ungaria, 24 ani
Fericitul Filip Hernandez Martinez, salezian, 23 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Fernanda Paola Lorenzoni, terțiară servită, 23 ani
Fericitul Francisco de Paula Castello y Aleu, martir, 22 ani
Fericitul Francisc Kesi, martir, 21 ani
Venerabilul Francisc Maria Castelli, seminarist barnabit, 19 ani
Sf. Emeric din Ungaria, prinț, 24 ani
Slujitorul lui Dumnezeu faustin Perez Manglano, 16 ani
Fericitul Francisc Maqueda Lopez, seminarist martir, 21 ani
Sf. Gabriel al Îndureratei, novice pasionist, 23 ani
Venerabilul Galileo Nicolini, novice pasionist, 14 ani
Sf. Gheorghe, soldat martir, 20 ani
Sf. Iulia, fecioară martiră
Slujitorul lui Dumnezeu Ghedeon Corra, martir, 24 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Gino Pistoni, martir, 20 ani
Sf. Ioan d'Arc, eroină franceză, 19 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Ieronim Tiraboschi, novice camilian, 19 ani
Fericitul Iosif Casas Ros, seminarist martir, 20 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Iosif Fanin, martir, 24 ani
Fericitul Grimoald al Purificării, novice pasionist, 19 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Irina Stefani, soră, 19 ani
Fericitul Isidor Bakanja, catehet martir
Fericitul Jaime Ortiz Alzueta, salezian, 23 ani
Fericitul Jarogniew Wojciechowski, martir, 19 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Lorena d'Alessandro, 16 ani
Sf. Alois Gonzaga, novice iezuit, 23 ani
Fericitul Iosif Sanchez del Rio, martir, 14 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Alois Lo Verde, seminarist franciscan conventual, 21 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Alois Rainieri, seminarist barnabit, 23 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Luigia Mazzotta, 21 ani
Sf. Magdalena nagasaki, terțiară augustiniană, 23 ani
Venerabilul Maggiorino Vigolungo, aspirant paulin, 14 ani
Fericitul Marcel callo, martir, 22 ani
Fericita Maria Antonia Bandres y Elosegui, soră, 20 ani
Fericita Maria Celia a Prezentării, clarisă, 19 ani
Venerabila Maria Cristina de Savoia, regină, 23 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Maria Orsola Bussone, focolarină, 15 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Marius Iosif Restivo, scout, 19 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Marta Obregon Rodriguez, martira castității, 22 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Nicolae d'Onofrio, seminarist camilian, 21 ani
Fericitul Nunzio Sulprizio, muncitor, 19 ani
Fericita Panacea de Muzzi, fecioară și martiră, 15 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Paola Renata Carboni, 19 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Petru Barbaric, novice iezuit, 22 ani
Fericitul Petru Calungsod, catehet martir, 18 ani
Fericitul Peirgiorgio Frassati, terțiar dominican, 24 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Rahela Ambrosini, 15 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Rolando Rivi, seminarist, 14 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Salvo d'Aquisto, polițai, 22 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Santa Scorese, martira castității, 23 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Santina Campana, 19 ani
Sf. Stanislau Kostka, novice iezuit, 18 ani
Fericita Tereza Bracco, martira castității, 20 ani
Sf. Tereza a Pruncului Isus, carmelitană, 24 ani
Sf. Tereza a lui Isus din Anzi, carmelitană, 19 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Teresio Olivelli, martir, 19 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Veronica Antal, martira castității, 23 ani
Fericitul Zacarias Abaudia Buesa, salezian, 22 ani
Fericitul Zeferin Namuncura, aspirant salezian, 18 ani

Sf. Copii

În continuare vă voi prezenta sfinții copii, adolescenți și tineri din Biserica Catolică. Sunt mulți, nu vă speriați, ci lăudați-L pe Domnul, propuneți-i de model copiilor și imitați-i.
Sfinți copii - vârsta 0-13 ani (16 fete și 34 de băieți, fără a-i număra pe Pruncii Nevinovați)
Sf. Agneza - fecioară și martiră
Venerabila Agneza din bavaria - prințesă, 7 ani
Fericita Albertina Berkenbrock, eroina castității, 12 ani
Fericitul Andrei din Rinn, martir, 2 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Anfrosina Berardi, 12 ani
Venerabila Antonietta (Nennolina) Meo, 6 ani
Sf. Cristofor della Guardia, 4 ani
Sfinții Cristofor, Anton și Ioan, protomartiri americani, 12 ani
Sf. Dominic del Val, martir, 7 ani
Fericitul Francisc Marto, vizionar la Fatima, 10 ani
Slujitorii lui Dumnezeu Cei șase frați Ulma, copii polonezi, martiri împreună cu părinții
Fericita Iacinta Marto, vizionară de la Fatima, 9 ani
Fericitul Jildo Irwa, catehet martir, 13 ani
Fericitul Ioan Costa, martir, 12 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Iosif Ottone, 12 ani
Fericitul Gulielm din Norwich, martir, 12 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Guido din Fontgalland, 11 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Augustin Maria Bruni, 7 ani
Fericita Imelda Lambertini, dominicană, 13 ani
Sf. Prunci Nevinovați, 0-3 ani
Fericita Laura Vicuna, 12 ani
Fericitul Laurențiu Sossio da Marostica, martir, 5 ani
Sfinții Lucia Wang Cheng, Maria Fan Kun, Maria Qi Yu și Maria Zheng Xu, copile martire din China
Venerabila Mari Carmen Gonzales Valerio, 9 ani
Sf. Maria Goretti, martira castității, 11 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Maria Vieira da Silva, martira castității, 13 ani
Sf. Pancrațiu, martir, 13 ani
Sf. Petru Yu Tae-Ch'ol, martir coreean, 13 ani
Sf. Richard din Pontos, martir
Fericitul Rudolf din Berna, martir
Slujitorul lui Dumnezeu Silviu Dissegna, 12 ani
Fericitul Simon din Trento, martir
Sf. Tarciziu, martir
Fericita Tereza a lui Isus, 5 ani
Sf. Toma Cesaki, Anton din Nagasaki și Ludovic Ibarki, copii japonezi martiri
Sf. Ugo din Lincoln, martir, 11 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Ulderic Sarti, 12 ani
Sf. Vito, martir, 13 ani

De ce sunt atât de răspândite iconițele și imaginile sacre? Când au început să fie folosite?

Iată un mic instrument care va putea să vă ajute! Încercați să cumpărați o imagine sau o pictură a Domnului nostru Isus Cristos și nu vă mulțumiți săo purtați la inimă, fără a o privi niciodată, dar folosiți-o pentru a conversa cu El. Așa scria în anul 1566 Sf. Tereza de Avila despre răspândirea imaginilor sacre. A întări și susține credința credincioșilor a fost prima intenție a iconițelor religioase, destinate tocmai funcțiunii divulgative a devoțiunilor și cu scopul imediat al educației morale, catehetice, de reculegere și reflecție personală.

În a doua jumătate a secolului al XIV-lea, în mănăstiri, începe răspândirea acestor imagini cu mici picturi pe pergament, dar adevărata răspândire a iconițelor are loc în abațiile din Cluny, Citeaux și Clairvaux unde, cu noua tehnică a xilografiei, se repropuneau unele subiecte luate din miniaturile care înfrumusețau Liturghierele și Breviarele. În Germania între secolele XV-XVI se ocupă cu succes inciziunii artiști ca Durer, Cranach și Altdorfer, iar conventele din Svevia și Bavaria se specializează în iconițe devoționale care, după Conciliul din Trento vor avea un avânt puternic.

În afară de xilografie, se dezvoltă inciziunea pe aramă și acvaforte; centrul mai mare de activitate este regiunea Flandrei. Mari familii de incizori contribuie la o răspândire capilară a iconițelor, uneori cu adăugarea unei rugăciuni. Tot din această perioadă datează nașterea așa numitelor canivet, adică a iconițelor obținute prin tăierea și găurirea hârtiei cu motive geometrice și florale, care țin locul ramei figurii lipite în centru.

În Italia producerea iconițelor va începe târziu și într-un ton minor în comparație cu restul Europei. În primele decenii ale secolului al XVIII-lea începe la Bassano del Grappa o importantă producție de mici imagini religioase, tipărite pe foi mari de tăiat, în vreme în în Italia meridională, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, artizani, numiți tipăresc-sfinți, produc iconițe mai ales la Napooli și Palermo. Suporturile erau făcute din hârtie, mătase, pânză, pastă de pâine, frunze uscate. Erau reprezentați Maica Domnului, Isus, îngerii și sfinții, crucea, santuarele și altarele. Pe verso se scriau la mână sau erau tipărite dedicații și rugăciuni cu respectva dată li loc. La sfârșitul secolului al XVIII-lea iconița, dintr-un obiect exclusiv de devoțiune, devine augur, premiu sau anunțarea unor festivități religioase, asumând astfel un rol social; Într-adevăr, este un adevărat document ca mărturie a unui eveniment strict privat, pentru a aminti rudelor și prietenilor un botez, prima sfântă împărtășanie sau mirul, până la înmormântarea unei persoane dragi. În acest caz iconița era numită luttino. Mai erau folosite și pentru hirotonirile preoțești și profesiunile religioase.

În secolul al XIX-lea impulsul definitiv pentru răspândirea în masă a iconițelor este dată de folosirea litografiei, care permite realizarea unor opere de calitate, dar producția artistică cea mai frumoasă și semnificativă o vom avea spre jumătatea secolului XIX cu iconițele în dantelă traforată sau a teatrino. Apar apoi iconițe pline de ghirlande, simboluri, panglici și rugăciuni miniate în culori, fără îndoială excesive, dar foarte frumoase de privit.
Mai târziu, în perioada industrială, spre a doua parte a secolului al XIX-lea, se dezvoltă tehnica fotografiei și, pe lângă amintirile cu dantelă produse până la începutul secolului al XX-lea, apar iconițe mai economice tipărite pe carton. În perioada cuprinsă între cel două războie mondiale calitatea se înrăutățește foarte mult; tirajele sunt mai comerciale, liniile mai esențiale.

De ce bisericile sunt dedicate sfinților? Nu riscăm să fim definiți idolatrii?

Dacă ne oprim în fața vreunei biserici chiar și numai construită în secolul al XIX-lea, ne vom da seama că deasupra ușilor principale stă scris mare: D.O.M, urmat de un et și de numele unui sfânt sau a Maicii Domnului, scrise în limba latină, la dativ, pentru cine a studiat această limbă. Sigla D.O.M. înseamnă: Dumnezeului Optim Maxim și... . În locul punctelor se pune numele sfinților indicați pe fațadă. Fiecare biserică, deci, este totdeauna dedicată lui Dumnezeu Tatăl, și Lui îi este asociat un sfânt sau Maica Domnului.
De ce bisericile sunt dedicate lui Dumnezeu și sfinților Lui? În primele veacuri creștinii nu aveau lăcașuri de cult - biserici - așa cum le vedem noi astăzi. Pentru frângerea pâinii și pentru răgăciunea comună, creștinii au început să se adune în casele - în latină domus - unora dintre ei, încăpătoare suficient pentru a găzdui ecclesia, adică comunitatea care se simțea convocată pentru a-l lăuda împreună pe Domnul. Fiecare casă în antichitate avea un titulus, adică numele proprietarului: era, într-un anumit sens, rolul pe care îl au astăzi numele străzilor și numerele civice în orașe.
Nu după mult timp unele domus au fost destinat exclusiv vieții comunității și rugăciunii, dar a rămas, în mod evident obișnuința, dacă nu chiar necesitatea titlului. Aceste domus nu mai erau în proprietatea unei singure persoane, ci a comunității, erau domus ecclesiae, domus plebs Dei: case ale Bisericii, ale poporului lui Dumnezeu. A fost, deci, spontan, să fie puse sub titlul unui sfânt, a unei persoane care deja trăia cu Dumnezeu și care, deseori (să ne gândim la martiri) era îngropată aproape de acel domus sau chiar în interiorul lui: este trecerea de la domus la basilici de care este bogată toată Roma.
Dedicarea bisericii unui sfânt exprima și valoarea, dragă Sf. Paul și primilor creștini, a comuniunii. Toți credincioșii în Cristos formează un singur trup, atât noi cei care suntem pe drum cât și cei care ne-au precedat deja. Fiecare biserică ne amintește că este casa lui Dumnezeu și casa noastră, și acel sfânt căruia îi dedicăm biserica ne face să ne gândim că nu ne aflăm singuri în drum spre Dumnezeu, că suntem cu toții uniți de legătura dragostei.

Ce este MARTYROLOGIUM ROMANUM

Martyrologiul nu este o listă ca celelalte, ci este o carte liturgică. Și cum face, concret, o comunitate să celebreze sfinții unei anumite zile? Așa cum în antichitate călugării, în timpul orei prime, cântau în cor elogiul sfinților zilei, la fel Martyrologiul Roman devine o ocazie pentru a face acest aspect mai vizibil în riturile noastre.
Biserica - spune liturgistul Silvano Maggiani - a simțit totdeauna nevoia de a face să se vadă prezența sfinților în mijlocul nostru. Din punct de vedere istoric a făcut acest lucru prin evocare: proclamând o serie de nume (deci, cu ajutorul cuvântului), se face vie perceperea așa numitului communio sanctorum. Acest lucru se întâmplă, de exemplu, în rugăciunea euharistică, cu o listă de nume, prin natura înseși a lucrurilor, limitată. De aici, în ambient monastic a apărut obiceiul de a cânta Martyrologiul, tocmai cu această logică.
Dar astăzi? Mai are sens să-i amintim pe toți sfinții? Poate să aibă sens într-o perspectivă pe care aș numi-o estetică - răspunde S. Maggiani -: a aminti sfinții unei anumite zile ne ajută să vedem cum a fost trăită într-adevăr Evanghelia în cadrul istoriei. Această arătare este importantă. Să ne gândim la ce anume a reprezentat Jubileul comemorării de la Collosseum a martirilor din secolul al XX-lea. A fost vorba de un gest liturgic care ne-a permis să vedem un aspect al secolului până în acel moment nefiind pus în evidență în nici un fel.
Martyrologiul Roman, ediția 2001 prezintă 6538 voci, chiar dacă numărul sfinților și al fericiților este mai mare (9900) pentru că deseori, pe lângă un nume, mai există un număr de ... însoțitori. Și, lună după lună, cu noile canonizări și beatificări în program, este tot mai incomplet. Dar în orice caz, la aproape jumătate de secol de la publicarea lui în anul 1956, a precedentei ediții, noul volum care adună numele tuturor celor pentru care Biserica a recunoscut cultul arată culmea unei munci pe cât de mare pe atât de prețioase.
Noul Martyrologiu Roman, ediția 2001 a fost primul editat după Conciliul al II-lea din Vatican. Numai pentru a da o idee de efortulcerut, ajunge să amintim că munca de revizuire a început în anul 1966, cu obiectivul de a păstra și, în același timp, a renova memoria în fiecare zi a sfințeniei Bisericii. Ar fi necesar să se parcurgă istoria listelor care inițial, în Bisericile particulare, conțineau numele martirilor morți în acea Biserică, dar și numele bărbaților și femeilor morți în alte locuri și al căror martiriu a avut o mare rezonanță, astfel că erau amintiți și în alte Biserici.
De la multele martirologii s-a ajuns la cel unic, în care găsesc loc toți sfinții și fericiții recunoscuți ca atare de către autoritatea Bisericii Catolice: primul coboară până în secolul al XVI-lea și a fost opera cardinalului Cesare Baronio, și a fost aprobată în anul 1586 de către papa Grigore al XIII-lea. De atunci a fost revizuită de zeci de ori, și fără grijă, nici spirit critic, care au sfâârșit prin a multiplica erorile în loc să le reducă. În comparație cu ultimul, care, așa cum s-a spus a fost publicat în anul 1956, au fost eliminate din listă numele acelor sfinți, martiri sau fericiți pentru a căror existență nu există dovezi istorice suficient de fondate. Pentru a avea o listă completă a acestor nume va trebui să așteptăm publicarea Apendicelui, dar, de exemplu, se poate deja spune că în noul martyrologiu, în timp ce îl găsim pe Sf. Gheorghe care a învins balaurul și pe Sf. Cristofor, au fost șterse numele Sf. Filomena și a Sf. Uria, sfântă victimă a sfântului rege David. Și nu se poate exclude ca ulterioare cercetări științifice să necesite alte corecturi în edițiile viitoare. Astfel că, în anul 2004 Martyrologiul Roman a fost publicat într-o nouă ediție revăzută și actualizată.