Dacă ne oprim în fața vreunei biserici chiar și numai construită în secolul al XIX-lea, ne vom da seama că deasupra ușilor principale stă scris mare: D.O.M, urmat de un et și de numele unui sfânt sau a Maicii Domnului, scrise în limba latină, la dativ, pentru cine a studiat această limbă. Sigla D.O.M. înseamnă: Dumnezeului Optim Maxim și... . În locul punctelor se pune numele sfinților indicați pe fațadă. Fiecare biserică, deci, este totdeauna dedicată lui Dumnezeu Tatăl, și Lui îi este asociat un sfânt sau Maica Domnului.
De ce bisericile sunt dedicate lui Dumnezeu și sfinților Lui? În primele veacuri creștinii nu aveau lăcașuri de cult - biserici - așa cum le vedem noi astăzi. Pentru frângerea pâinii și pentru răgăciunea comună, creștinii au început să se adune în casele - în latină domus - unora dintre ei, încăpătoare suficient pentru a găzdui ecclesia, adică comunitatea care se simțea convocată pentru a-l lăuda împreună pe Domnul. Fiecare casă în antichitate avea un titulus, adică numele proprietarului: era, într-un anumit sens, rolul pe care îl au astăzi numele străzilor și numerele civice în orașe.
Nu după mult timp unele domus au fost destinat exclusiv vieții comunității și rugăciunii, dar a rămas, în mod evident obișnuința, dacă nu chiar necesitatea titlului. Aceste domus nu mai erau în proprietatea unei singure persoane, ci a comunității, erau domus ecclesiae, domus plebs Dei: case ale Bisericii, ale poporului lui Dumnezeu. A fost, deci, spontan, să fie puse sub titlul unui sfânt, a unei persoane care deja trăia cu Dumnezeu și care, deseori (să ne gândim la martiri) era îngropată aproape de acel domus sau chiar în interiorul lui: este trecerea de la domus la basilici de care este bogată toată Roma.
Dedicarea bisericii unui sfânt exprima și valoarea, dragă Sf. Paul și primilor creștini, a comuniunii. Toți credincioșii în Cristos formează un singur trup, atât noi cei care suntem pe drum cât și cei care ne-au precedat deja. Fiecare biserică ne amintește că este casa lui Dumnezeu și casa noastră, și acel sfânt căruia îi dedicăm biserica ne face să ne gândim că nu ne aflăm singuri în drum spre Dumnezeu, că suntem cu toții uniți de legătura dragostei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial