Copii martiri pentru Cristos

Fericiții DAVID OKELO (16 ani) și GILDO IRWA (12 ani), martirii din Paimol (Uganda)

David Okelo și Gildo Irwa sunt doi cateheți de puțină vreme

convertiți la religia creștină, botezați în ziua de 6 iunie 1916 și miruiți în ziua de 15 octombrie a aceluiași an. Sunt legați de o profundă prietenie și de entuziasmul tineresc al unei misiuni comune, cea de a-i învăța religia creștină pe conaționalii lor. Anton, catehet din Paimol a murit deja, iar Davis, fratele lui, cere Pr. Cezar dacă are pe cineva să trimită în locul lui. „Nu am pe nimeni”, este răspunsul. În ziua următoare David se prezintă împreună cu Gildo și îi spune: „Părinte, dacă vrei mergem noi la Paimol”. Pr. Cezar este surprins, și le expune acestora dificultățile reale din Paimol, încercând să-i facă să se răzgândească. Apoi, ca și cum ar fi vrut să mai câștige timp le spune: „Veniți mâine. Vom vedea!”. Cei doi copii se prezintă în ziua următoare deja pregătiți cu corturile lor, gata să plece.

 Se știa bine că regiunea din jurul localității Paimol era deja în răscoală. Marea Britanie folosea forța pentru a-și impune protectoratul și îi obliga pe oameni la munci forțate, provocând reacții în rândul poporului. Misionarii Comboniani, sosiți aici în anul 1915 erau angajați în munca de evanghelizare, ajutați fiind de câțiva cateheți. Existau multe dificultăți, unele create de primul război mondial, altele de ciumă și de foamete. Pentru responsabilii religiei tradiționale prezența noii religii era cauza tuturor nenorocirilor.

Au început să apară mișcări anticreștine și anticoloniale, promovate de magi și sprijiniți de grupurile revoluționare locale și de musulmanii care vedeau amenințat comerțul lor cu fildeș și sclavi.  

David și Gildo împărțeau aceeași colibă. Martori oculari povestesc: „Își făceau numai datoria de cateheți”. „Eu însumi – povestește un alt martor – am fost la ei pentru a învăța catehismul. Se comportau bine și toți îi iubeau”. Un catehet care preda catehismul într-un sat din apropiere ne-a lăsat o frumoasă mărturie despre slujirea acestor tineri: „Nu exista nimic rău în activitatea lor. Copii mergeau bucuroși la coliba lor. Și toată lumea din sat, fără nici o excepție, îi iubea pentru binele pe care-l făceau, pentru că îi învățau pe copii religia creștină și îi învățau să fie curați. Mamele erau foarte mulțumite pentru că îi ajutau pe copii lor, la fel și tații acestora. Au murit punând în practică învățătura lor. Au fost străpunși cu lăncile de Okidi și de Opius, doi bărbați din satul apropiat. Înainte să-i omoare, au încercat să-i convingă să plece din sat și să nu-i mai învețe pe copii catehismul. Refuzând, Gildo a fost îndemnat să fugă, dar aceste nu a vrut și a spus: „Am lucrat împreună și, dacă este nevoie, vom muri împreună”.

Fiind conduși în afara satului pentru a fi uciși, David plângea. El a fost încurajat de micuțul Gildo: „De ce plângi? Mori fără motiv; nu ai făcut nimănui nici un rău”. Acest lucru se întâmpla în dimineața zilei de 18 octombrie 1918. David Okelo avea 16 ani, iar Gildo 12 ani.

In ziua de 23 aprilie 2002 Papa a recunoscut martiriul acestor doi copii, ei fiind beatificați în Piața Sf. Petru din Vatican în ziua de 20 octombrie 2002.

Traducere și prelucrare: Pr. Pătrașcu Damian

Sursa: www.santiebeati.it