„Ioane! Asta e o veste mare şi nu-i bună! Dar cât de mare este armata ta şi a prietenilor tăi?”
„Păi, îs io, cu văru´ Vasile, cu Dumitru şi cu Petrea, plus cei patru din echipa care joacă popice la crâşmă. Deci, suntem opt persoane.”
„Da Ioane, a zis preşedintele, eu am la dispoziţie o armată de un milion de soldaţi!”
„Zău? O să vă sun înapoi, domnule preşdinte!”
A doua zi:
„Domnule preşedinte, aici e Ion din nou. Nu ne-am răzgândit, războiul e încă valabil. Am făcut rost de ceva armament şi echipament de luptă. Avem două combine, un buldozer şi un tractor universal.”
Cu un suspin, preşedintele zise:
„Ioane, dar eu am 16 mii de tancuri, zece mii de avioane de luptă şi mii de maşini şi vapoare!”
„Chiară? O să vă sun înapoi domnule preşedinte!”
A treia zi:
„Domnule preşedinte, am făcut rost de un avion de la şcoala de zburat şi o să luăm două puşti cu noi, a lui Petrea şi a lui Vasile, puştile de vânătoare!”
„Da Ioane, zise preşedintele, eu am peste zece mii de bombardiere, 20 de mii de avioane F-16 Falcon şi acum s-au mai înscris încă un milion de voluntari în armata mea!”
„O să vă sun mâine înapoi!” zise Ion.
A patra zi:
„Domnule preşedinte, vă sun să vă anunţ că anulăm războiul împotriva SUA.”
”Îmi pare rău să aud asta, zise preşedintele. Pot să întreb de ce?”
„Am vorbit între noi şi am ajuns la concluzia că nu avem cum să hrănim două milioane de prizonieri!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial