Fiul regelui se îndrăgosti, așa cum se întâmplă în
fabule, de fiica unui brutar, care era săracă dar frumoasă și o luă de soție.
Câțiva ani, cei doi soți trăiră în plină armonie și
fericire. Dar, la moartea tatălui, prințul urcă pe tron.
Miniștrii și consilierii se grăbiră să-l facă să
înțeleagă că, pentru salvarea împărăției, trebuia să alunge soția și să se
căsătorească cu fata regelui vecin, asigurând astfel pacea și prosperitatea
împărăției lui.
La insistențele miniștrilor, regele cedă.
„Trebuie să pleci de aici – îi spuse soției – te vei
întoarce la tatăl tău. Vei putea lua cu tine ceea ce îți place cel mai mult”.
Acea seară mâncară pentru ultima dată împreună. În
tăcere. Femeia, aparent liniștită turna în continuu vin în paharul regelui. La
sfârșitul cinei, regele se cufundă într-un somn adânc. Femeia îl învălui într-o
pătură și-l duse la casa tatălui său.
Dimineața, regele se trezi în casa brutarului.
„Dar cum?”, se minună acesta.
Soția zâmbi.
„Ai spus că puteam să iau de la palat ceea ce-mi place
mai mult. Ei bine, iată ceea ce mi-a plăcut mie cel mai mult”.
Tu, ce ai lua cu
tine din palat?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial