Părinte, care este semnificaţia slujbei de înmormântare în
cultul Bisericii noastre Ortodoxe?
Îndată după moarte sau înainte de înmormântare, preotul
săvârşeşte la casa repausatului panihida care înseamnă privegherea sau slujba de
toată noaptea, înlocuind rugăcinile din timpul nopţii ce se făceau odinioară în
biserici sau în case la căpătâiul celor răposaţi. Slujba înmormântării se
săvârşeşte la trei zile după moarte, în biserică, acesta fiind locul unde
credinciosul a primit botezul şi îmbisericirea, adică începutul vieţii întru
Hristos, deci, se cuvine ca tot aici să i se facă şi cea din urmă slujbă, aceea
care binecuvântează sfârşitul vieţii sale pământeşti şi intrarea pe poarta
veşniciei. Trebuie precizat că Biserica a stabilit patru rânduieli deosebite ale
slujbei înmormântării: una pentru credincioşii laici, a doua pentru pruncii şi
copiii până la 7 ani, a treia pentru diaconi şi preoţi de mir şi a patra pentru
călugări şi arhierei.
Pentru ca bucuria Învierii să nu fie întunecată sau umbrită de
jalea şi durerea pentru cei morţi, din zilele obişnuite, în Săptămâna Luminată,
adică între Duminica Învierii şi Duminica Tomii există o rânduială specială
privind slujba înmormântării. Aceasta este alcătuită în cea mai mare parte din
cântările Învierii, iar preotul este îmbrăcat în veşminte luminate.
Care sunt elementele-simbol ce alcătuiesc slujba
înmormântării şi care este semnificaţia lor?
Untdelemnul este semnul şi pecetea lui Hristos, ca şi
untdelemnul de la Botez, iar vinul este simbolul sângelui, adică al sevei de
viaţă care curge prin mădularele trupului omenesc şi îl însufleţeşte, fiind acum
preînchipuirea nemuririi sau a învierii pentru viaţa cea veşnică. Tot semn al
credinţei noastre în înviere şi nemurire este şi coliva, deoarece este făcută
din boabe de grâu, pe care Însuşi Domnul le-a înfăţişat ca purtând în ele icoana
sau asemănarea învierii trupurilor: după cum bobul de grâu, ca să încolţească şi
să aducă roadă, trebuie să se îngroape mai întâi în pământ şi apoi să
putrezească, tot aşa şi trupul omenesc mai întâi se îngroapă şi putrezeşte,
pentru ca să învieze apoi întru nestricăciune (Ioan 12, 24).
Pomenile sau praznicele morţilor sunt mesele care se fac în
cinstea şi pomenirea morţilor. Ele sunt rămăşiţe ale vechilor agape sau mese
frăţeşti, cu care era împreunată în vechime slujba înmormântării. Tot pomană se
numeşte şi orice faptă de milostenie făcută pentru pomenirea şi folosul
morţilor, ca de pildă hainele sau lucrurile care se dau săracilor şi care sunt
binecuvântate de preot printr-o molitvă specială.
Autor: Diacon I. Apostolache
Sursa: www.ziarullumina.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial