„Biserica şi religia sunt două realităţi incompatibile, precum viaţa şi moartea“

Filosoful şi teologul creştin Christos Yannaras a susţinut ieri o conferinţă despre diferenţele dintre termenii "religie" şi "Ecclesia", cu implicaţiile pe care acestea le au în viaţa şi teologia Bisericii. Întâlnirea a fost găzduită în Aula Mare a Academiei Române şi s-a bucurat de prezenţa unor academicieni, oameni de cultură, teologi şi preoţi care au adresat la sfârşitul conferinţei întrebări invitatului din Grecia. Tema conferinţei a fost expusă pe larg de Christos Yannaras în cartea "Contra religiei", apărută şi în limba română la Editura Anastasia.

Mesajul cărții "Contra religiei" şi tema conferinţei de ieri, susţinute de Christos Yannaras, pot părea, chiar şi pentru cei mai edificaţi oameni în acest domeniu, un pic contradictorii, dacă nu chiar revoltătoare. Ce înseamnă religie? Ce defineşte acest termen? Ce este Ecclesia şi ce înseamnă viaţa Bisericii a arătat foarte clar profesorul Yannaras.

Existenţa plenară este definită de Adevăr

Teologul grec identifică existenţa plenară, autentică, liberă de limitările şi determinările naturii, ca existenţă întru adevăr sau adevărul ca existenţă. Acest model de existenţă se opune oricăror determinări pe care natura umană, pervertită de păcat sau purtând consecinţele păcatului, le impune la nivelul întregii existenţe umane. Acest mod de existenţă întru Adevăr a fost exprimat de primii creştini prin termenul de Ecclesia. "Când primi creştini au folosit termenul Ecclesia pentru a se defini, Ecclesia a reprezentat pentru ei modul de existenţă în conformitate cu adevărul sau adevărul ca existenţă. Creştinii se definesc în istorie cu numele de Ecclesia, adică de Biserică. Pentru a se defini, ei au folosit termenul de Ecclesia, şi nu cel de religie, pentru că nu s-au considerat ca o religie, fie ea şi cea mai bună, mai înaltă şi nobilă decât celelalte. Nu s-au considerat niciodată o religie bună, ci o Biserică bună, adică Biserica cea adevărată", a spus Christos Yannaras.

Religiozitate este un mod de existenţă individual, centrat numai pe salvarea propriei persoane

În cartea Faptele Apostolilor se poate vedea manifestarea primei comunităţi formate de cei care au crezut în Iisus Hristos ca Ecclesia adunată în jurul Sfintei Liturghii. Când primii creştini se adunau în jurul Sfintei Euharistii, ei se manifestau ca Ecclesia, adică un mod de existenţă comunitar care izvorăşte din modelul Sfintei Treimi. Yannaras a spus că această comunitate îşi manifesta devoţiunea religioasă prin participarea la rugăciunea din Templul iudaic, lucru certificat tot de mărturiile biblice. Cu timpul, această din urmă manifestare a dispărut, rămânând doar Ecclesia. Religiozitate este un mod de existenţă individual, egoist, centrat numai pe salvarea propriei persoane. Singura preocupare a religiei este salvarea individului în sine şi pentru sine, fără racordarea la adevărul existenţei, fără implicarea unei comuniuni. Religia este în opinia teologului grec o manifestare a naturii umane şi este supusă determinărilor şi necesităţilor, elemente care nu implică libertatea. "Faptul că religia este un dat al naturii, o necesitate, se poate vedea prin simplul fapt că atunci când un oarecare avion intră într-o zonă de turbulenţe, nimeni nu mai este în acel moment ateu. Religia sau manifestarea religiozităţii este prin urmare un dat al naturii, supus necesităţilor", a subliniat Christos Yannaras. Conferinţa de ieri, de la academie, a reunit mai multe personalităţi culturale, teologi şi scriitori, între care amintim pe Dan Berindei, vicepreşedintele Academiei Române, pictorul şi profesorul universitar Sorin Dumitrescu, părintele Constantin Coman, profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" din Bucureşti, şi părintele Vasile Răducă, profesor de morală ortodoxă la aceeaşi instituţie de învăţământ.

Mărturisirea Sfintei Treimi este mărturisirea libertăţii şi a iubirii

Religia este cea care foloseşte raţionamente şi deducţii logice. Religia afirmă că Dumnezeu este prima cauză a mişcării. Teologul grec spunea că această afirmaţie despre Dumnezeu, pe care şi teologia ortodoxă o foloseşte, este rodul determinării, şi nu al libertăţii. Cine se mulţumeşte să-l definească pe Dumnezeu aşa introduce o determinare. "Gândit astfel, Dumnezeu este determinat de ceea ce el trebuie să fie în contrast cu lumea creată. Cauza mişcării trebuie să fie ea însăşi nemişcată, şi asta ar însemna că Dumnezeu este de esenţă noetică, şi deci nu liber, ci supus determinărilor naturii Sale", a spus teologul grec. Dumnezeu este adevărata existenţă pentru că se manifestă liber, şi acest lucru se poate vedea în opinia profesorului Yannaras prin faptul că Dumnezeirea este o comuniune de Persoane libere, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Dumnezeu este vestit în predica Bisericii ca o comuniune de trei persoane, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, comuniune la care sunt chemaţi toţi oamenii în mod liber. Din acest lucru nu transpar necesitatea şi determinarea, ci libertatea şi iubirea, voinţa şi principiul personal. "În Sfânta Scriptură, existenţa istorică a lui Hristos a fost certificată prin semne, ce sunt redate prin termenul grec "simion". Semnele implică libertatea de a accepta pe Hristos în raport cu determinările pe care religia le implică." Modul de existenţă al creştinilor ca Ecclesia ne cheamă la comuniunea cu Dumnezeu, activându-ne libertatea, pe când religia ne introduce în spaţiul determinărilor, care nu ţin cont de libertatea umană. Miracolul este componenta religiei, şi acesta nu implică libertatea omului, deoarece îl forţează pe om să creadă.

Până la seceriş, neghina se va înmulţi laolaltă cu grâul

"Ceea ce încearcă să realizeze Biserica este acest mod de a exista ca libertate în dragoste. Va să zică că tot ceea ce este individual pentru Biserică este moarte şi tot ce este relaţie de libertate şi dragoste este posibilitatea adevăratei existenţe. Biserica şi religia sunt două realităţi incompatibile şi ireconciliabile, precum viaţa şi moartea, libertatea şi necesitatea, dragostea şi interesul. Nu există loc pentru un compromis, o realitate o anulează pe cealaltă.

Dar Biserica vesteşte contradicţiile de nedepăşit, certifică în mod empiric faptul că s-a prăbuşit zidul. Că moartea se poate preschimba în viaţă, că necesitatea poate rodi libertate, este suficient să renunţăm pentru a lupta pentru interesul propriu. Până la seceriş, neghina se va înmulţi laolaltă cu grâul. Orice încercare de despărţire presupune primejdia smulgerii grâului împreună cu neghina. Pentru ca libertatea să fie deplină, numai la seceriş se va separa definitiv interesul personal de dragoste", a subliniat Christos Yannaras.

Sursa: www.ziarullumina.ro