Este importantă și ordinea exterioară

S-a demonstrat, din punct de vedere științific, că locurile mai iluminate descurajează criminalii, mai mult decât locurile întunecate. Acolo unde există lumină, lumea se simte mai în siguranță, este mai liniștită și mai surâzătoare. În locurile iluminate agresivitatea scade și se accentuează curtoazia. Lumea începe să se comporte mai educat, devine mai gentilă, mai disponibilă în a se ajuta reciproc. În schimb, întunericul, mizeria, acreala unui loc declanșează agresivitate, o stimă scăzută de sine, deprimare și alte patologii.

Cercetările conduse de David Tolin de la Hartford Hospital’s Institute of Living din Connecticut confirmă că dezordinea nu numai că este dăunătoare sănătății fizice a omului, dar face rău și sănătății psihologice și spirituale, produce confuzie, disconfort psihic, conduce la o stimă în general scăzută. Dezordinea nu numai că favorizează dezvoltarea mucegaiului și a bacteriilor, care dăunează sănătății, dar face și ca persoana să înceapă să se simtă nelalocul lui în casa proprie, se simte străin, nu se odihnește, sau se odihnește rău. Atunci când trăim într-un ambient în care trebuie să căutăm totdeauna ceva, nivelul stresului se ridică, persoana se irită foarte ușor și trezește iritare și în ceilalți.

Acolo unde există dezordine, lucrurile se amestecă, cele importante și necesare se află pe același plan cu cele nesemnificative, care nu influențează cursul evenimentelor. Una din cauzele dezordinii și a crescândei imposibilități de a stăpâni haosul este, printre altele, mania, uneori patologică de a acumula lucruri, așa numitul colecționism compulsiv. Psihologa clinică Liz Forrester crede că aceasta poate să provină din convingeri greșite asupra lucrurilor posedate. Persoanele care suferă de această patologie deseori au pierdut simțul a ceea ce pentru ei este cu adevărat important și necesar pentru a fi fericiți, și au creat o legătură emotivă cu obiectele avute, legătură care, uneori, coexistă împreună cu legăturile afective cu persoanele, alteori această legătură înlocuiește pe cea cu persoanele, lucrurile devenind unica companie pentru om.

A renunța la lucrurile inutile are o funcțiune terapeutică. Această acțiune aduce în viața persoanelor lumină și mult spațiu nou, pe care aceștia îl pot umple cu ceva nou: idei noi, proiecte noi pentru viitor, cunoștințe și prietenii noi. Produce și o anumită libertate, care constă în posibilitatea de a decide aspectului viitorului persoanei, a alege prieteniile și proiectele pentru viitorul de întreprins. Cel care nu este în stare să facă această acțiune se supune diferitor forme de sclavie care, la sfârșit, se reduc la închiderea în sine, la prăbușirea în propriul eu. În consecință, puțin câte puțin, eul începe să obțină putere asupra persoanei și începe să o aservească. Acesta este începutul sfârșitului. Din acest moment, persoana nu va mai fi în stare să stabilească o relație corectă cu realitatea totdeauna în schimbare.