Dezordinea este simptomul lenei

Dar dacă ordinea este atât de importantă, cum se poate explica lipsa ei? Care este cauza dezordinii și cum putem să ne eliberăm de ea? Cu siguranță, rădăcinile ei pot fi căutate, printre altele, în lene, într-o atitudine de indolență, în lipsa voinței de a întreprinde acțiuni îndreptate să facă ordine în interiorul și în exteriorul nostru. A nu face nimic este diferit de căutarea unui sistem ingenios pentru a evita vreun efort. Și, chiar dacă această căutare poate să apară simptomul lenei, în realitate nu este așa. „Oamenii au inventat roata, acul, plugul și alte obiecte mai elaborate (dar și primele erau cu siguranță opera unor genii). Se poate spune că toate aceste obiecte sunt un splendid rod al lenei, pentru că grație lor se evită foarte mult efort fizic! În acest sens toată civilizația noastră este opera lenei. Dar cât de diferită este această formă de lene de acceptarea pasivă a ceea ce aduce viața, fără voința de a influența și a condiționa cursul ei, fără a îmbunătății și aranja chestiuni dificile și complexe. Deseori dezordinea se naște din trândăvie, sau mai degrabă dintr-o rea organizare a timpului, dintr-o dedicare unor activități care nu sunt esențiale sau sunt puțin utile într-un anumit moment, punând pe plan secund lucruri mai importante de făcut. Adevărul este că omul se dedică totdeauna vreunei munci, dar de obicei este înclinat să le aleagă pe cele plăcute și să dedice acestora timpul, evitându-le pe cele neinteresante, chiar dacă sunt esențiale și importante pentru viață. Acest comportament nu este totdeauna corect. A face ordine în interior și în exterior, oricât de neplăcut și angajant ar fi, ar trebui să constituie o prioritate printre celelalte posibile ocupații. Este în mod fundamental sărac omul care încă nu a învățat ceea ce este pentru el important, spre ce ar trebui să-și îndrepte inteligența lui, timpul și eforturile lui. Fiecare modalitate de a ne „ocupa de noi înșine” ne oferă ocazia de a ne cunoaște mai bine, dând în schimb forța specială de a vindeca situații dificile, de a calma sau diminua tensiuni existente, de a purifica mintea și conștiința, amintirile și relațiile, proiectele pentru viitor. Dedicându-se să reordoneze spațiul în care trăiește, omul face și transformări esențiale ale psihicului său.

Și numai simplul fapt de a face curățenie, care poate să însemne a împacheta, a arhiva, a arunca unele obiecte și a duce altele în alt loc, dacă se inserează într-un context mai amplu de reordonare interioară, nu este numai o ocupație mecanică, dar produce și beneficii spirituale. Aceasta ne induce să gândim, să reflectăm în profunzime, să distingem între ceea ce este drept și prețios și ceea ce trebuie aruncat. În realitate, această ocupație constituie o importantă ocazie de a face calculele cu trecutul. Este încercarea de a închide un anumit capitol al propriei vieți pentru a putea începe unul nou. Lăsând o parte din cărți în biblioteca conventului, aruncând obiecte inutile care ocupaseră orice locșor liber, închidem simbolic o fază și deschidem alta. Făcând acest pas, omul evită greutăți inutile și vrea să-și păstreze lejeritatea materială, care este și o anumită formă de sărăcie, dar, în compensație, devine din punct de vedere intelectual și spiritual mai sensibil, mai receptiv spre ceea ce îi va aduce viitorul. Aceasta este o cale importantă spre îmbogățirea persoanei proprii.