Înainte de a muri, un rac oarecare, după ce l-a strâns în braţe pe fiul său, ia spus o mare dorinţă a lui şi anume: că şi-ar dori ca el, fiul său, să meargă înainte, ca toate vieţuitoarele, explicându-i amănunţit cum să procedeze. La urmă l-a întrebat: "Înţeles-ai, fiule?" "Da, tată, dar te rog arată-mi şi dumneata cum să fac, măcar un pas-doi". Ceea ce, lesne de bănuit, bătrânul n-a putut...
Oare câţi tătici şi câte mămici nu şi-ar dori ca fii lor să meargă înainte, să nu calce strâmb, să nu meargă cum au mers ei, dar puterea pildei este mult mai puternică decât cuvântul de îndemn, fără trăire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial