Predicțiile despre venirea lui Cristos coboară până la primii creștini de Roberto Federigo*
În ziua de 18 martie 2000, în localitatea Kanungu din regiunea Rukingiri, în Uganda, 235 de discipoli ai sectei „Cele Zece porunci ale lui Dumnezeu” au murit arși de vii în templul lor într-o sinucidere în masă în timp ce intonau cântece religioase. În anul 2008, o sectă care se autoproclama autentica Biserică ortodoxă s-a închis în interiorul unor peșteri în orașul Nikolskoie. Discipolii lui Piotr Kuznetsov, un șef mesianic, care în acel moment se afla internat într-un centru de neuropsihiatrie, așteptau sfârșitul lumii pentru luna mai.
Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, a apărut în unele Biserici din Statele Unite – cu scopul de a contrasta tendința liberalistă în câmp teologic (contrast fundamentalism/modernism) și ca răspuns la evoluționismul darwinist născut în acea epocă, împreună cu alte teorii – o mișcare formată din diferite curente ale aripii conservatoare a Protestantismului. În anul 1895, această mișcare a adoptat o declarație de credință, care se va articula mai târziu în douăsprezece volume publicate între anii 1909-1915, sintetizate în cele paisprezece articole considerate ca adevăruri esențiale. Cinci dintre acestea ar forma „magna carta” a fundamentalismului: infailibilitatea Scripturilor, nașterea feciorelnică a lui Cristos, sacrificiul ispășitor și răscumpărător al lui Cristos, învierea trupească a lui Cristos și autenticitatea minunilor (mai târziu, fundamentaliștii au schimbat al cincilea adevăr cu „iminenta reîntoarcere a lui Cristos”). Despre fundamentalism, Dicționarul limbii spaniole a Academiei Reale Spaniole (RAE), în ediția a douăzeci și doua recită: „1) Mișcare religioasă și politică de masă care vrea să restaureze puritatea islamică prin rigida aplicare a legii coranice în viața socială; 2) Credință religioasă fondată pe o interpretare literală a Bibliei, apărută în America de Nord, concomitent cu Primul Război Mondial; 3) Exigență intransigentă de supunere față de o anumită doctrină sau practică”. Eliminând prima accepție, fundamentalismul creștin se referă la anumite grupuri care cred, printre altele, în adevărul literal al Bibliei, în mântuirea numai prin credință, în milenarism sau chiliasm (după care împărăția lui Cristos ar sosi la o mie de ani după apocalipsă) și în apocalipsă.
Am văzut la început că aceasta nu este o noutate, și că alte grupuri prevăzuseră deja sfârșitul lumii, dar nu este nici o noutate că aceste caracteristici ale grupurilor fundamentaliste contemporane ar fi existat în grupuri mult mai vechi: apocalipticii erau grupuri de creștini din primele secole, mai ales din secolul I al erei noastre. Din acestea au derivat numeroase texte și ele denumite apocaliptice, în care se narează fapte supranaturale relative la sfârșitul lumii.
Milenariștii, cunoscuți și sub numele de chiliaști, sunt cei care cred în existența unui mileniu temporal după apocalipsă și înainte de sfârșitul lumii. În acel mileniu ar avea loc triumful Bisericii. Satana va fi eliberat, morții vor învia și va coborî foc din Cer. Acestei împărății spirituale a lui Cristos i-ar urma anihilarea lumii. Aceste forme de interpretare a Scripturii sunt clare și concise. Nici un fundamentalist nu le ascunde, nici nu minte față de cei care cred în ele pentru vreun avantaj material sau rea intenție. Cu toate acestea, consecințele care derivă din ele constituie o problemă pastorală pentru Bisericile istorice.
Unele din pericole, din care derivă fundamentalismul, apar ca și consecință a folosirii Bibliei ca un manual de referințe și de credința într-un Dumnezeu numai imanent, strivitor, ce culminează în concepția panteistă sau fundamentalistă. Intruziunea lui Dumnezeu în libertatea omului a produs, în viziunea primilor revivaliști americani, o anumită teamă față de judecată și, în consecință, față de pedeapsa divină, astfel că i-a menținut în acea interpretare și aceasta a generat o schimbare de comportament (puritanism), pentru că aderând literalismului Scripturii, omul devine aproape o marionetă a infailibilității lui Dumnezeu. Astfel, Scripturile au început să fie considerate aproape ca un „oracol” de anumiți miniștrii fundamentaliști, care practicau stihomanția și bibliomanția și erau considerați ca și „profeți” de către discipolii lor.
Dar care este diferența dintre oracol și profet după dicționarul RAE? Oracol: „2) Răspuns pe care pitonisele și preotesele păgânilor le furnizau, ca și cum ar fi fost dată de zei, întrebărilor care erau adresate idolilor; 3) Loc, statui sau simulacru care reprezenta divinitatea de la care se așteptau răspunsuri”. Spune, în schimb, despre profet: „Om care vorbește în numele și din inspirație lui Dumnezeu”.
Profeția nu este divinație, pentru că divinația este pretenția de a descoperi ceea ce numai Dumnezeu poate cunoaște. Recită Catehismul Bisericii Catolice, la nr. 2115: „Dumnezeu poate să reveleze viitorul profeților lui și sfinților. Totuși, corecta atitudine a creștinului constă în a se abandona cu încredere în mâinile Providenței pentru tot ceea ce privește viitorul și să evite orice curiozitate bolnăvicioasă în această privință. Neprevederea poate constitui o lipsă de responsabilitate”.
Nu este posibil să se controleze viitorul, nici nu este posibil să se modifice trecutul. A căuta să se prezică, prin calcule numerologice sau cabalistice, un sfârșit al lumii, și chiar a identifica o dată, se numește divinație. Continuă, apoi, Catehismul, despre divinație, la nr. 2116: „Toate formele de divinație trebuie respinse: recurgerea la Satana sau la diavoli, evocarea morților sau alte practici care, eronat se crede că «dezvăluie» viitorul. Consultarea horoscopurilor, a astrologiei, chiromanției, interpretării prezicerilor sau a sorții, fenomenele de clarviziune, recursul la medium, ocultează o voință de dominare asupra timpului, asupra istoriei și, în sfârșit, asupra oamenilor și, în același timp, o dorință de a-și face favorabile puterile ascunse. Sunt în contradicție cu onoarea și respectul, unite cu teama iubitoare, pe care o datorăm numai lui Dumnezeu”.
Harold Camping a spus că predicțiile lui biblice asupra celei de-a doua veniri a lui Cristos se bazează pe repetări ciclice: sărbători ebraice din calendarul ebraic, așa cum sunt descrise în Vechiul Testament, luna calendarului lunar (o lună sinodică=29.53059 zile); o aproximare a anului calendarului gregorian (365,24219 zile, rotunjite la 365,2422). Aceste date ar fi combinate cu cele obținute din Biblie.
Camping a calculat că răstignirea lui Cristos ar fi avut loc vineri 01 aprilie a anului 33. În anul 1992, a publicat o carte cu titlul „1994?”, carte în care afirma că reîntoarcerea lui Cristos ar fi putut avea loc în ziua de 06 septembrie 1994. În acea publicație a citat și faptul că în anul 2011 ar putea avea loc sfârșitul lumii. În sfârșit, a ajustat predicția lui pentru 21 mai 2011, data răpirii, și la 21 octombrie 2011 ca data sfârșitului lumii.
În ziua de 21 mai, ferestrele casei din Camping, din Alameda (California) au rămas închise. „Preacucernicul” a ieșit din casă în ziua următoare spunând că este „foarte surprins” și că „încă mai căuta răspunsuri”. În ziua de 23 mai a spus, într-o conferință că a calculat din nou datele și că a doua venire a lui Cristos ar fi avut loc într-o formă „spirituală”, și că în orice caz lumea va avea sfârșit în ziua de 21 octombrie 2011.
Pentru a încheia, a adăugat că nu ar fi restituit banii pe care discipolii lui, în fața sfârșitului iminent, donaseră societății lui. Până astăzi, mulți adepți au abandonat deja Family Radio
--------
*Roberto A. Federigo este argentinian, expert în noile religiozități, membru al Red Iberoamericana de Estudio de las Sectas (RIES) și consultant la Catholic.net pe aceste teme.
MADRID, vineri, 29 iulie 2011 (ZENIT.org).- În luna iunie, mulți au auzit, prin instrumentele de informare în masă, că un grup evanghelic penticostal ghicise momentul judecății finale și „răpirea” creștinilor în ziua de 21 mai 2011, la orele 18:00. Grație lui Dumnezeu, nu a avut loc nici un cataclism sau vreun alt fel de dezastru de mari proporții, interpretabil de acest grup american – denumit „Family radio” și inventat de Harold Egbert Camping – ca un semnal al începutului unei apocalipse.
Pe de altă parte, această tendință nu este o noutate. În decursul vremurilor, diferite grupuri fundamentaliste biblice au pronosticat sfârșitul timpurilor și separarea celor drepți (răpirea) de pe pământul care ar fi fost distrus. Adventiștii prevăzuseră sfârșitul pentru 21 martie 1843, 21 martie 1844, 22 octombrie 1844, iar în 1874 Martorii lui Iehova. Pat Robertson, un tele-evanghelist, anunțase a doua venire a lui Cristos pentru deceniul anilor 1980. .
În ziua de 18 martie 2000, în localitatea Kanungu din regiunea Rukingiri, în Uganda, 235 de discipoli ai sectei „Cele Zece porunci ale lui Dumnezeu” au murit arși de vii în templul lor într-o sinucidere în masă în timp ce intonau cântece religioase. În anul 2008, o sectă care se autoproclama autentica Biserică ortodoxă s-a închis în interiorul unor peșteri în orașul Nikolskoie. Discipolii lui Piotr Kuznetsov, un șef mesianic, care în acel moment se afla internat într-un centru de neuropsihiatrie, așteptau sfârșitul lumii pentru luna mai.
Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, a apărut în unele Biserici din Statele Unite – cu scopul de a contrasta tendința liberalistă în câmp teologic (contrast fundamentalism/modernism) și ca răspuns la evoluționismul darwinist născut în acea epocă, împreună cu alte teorii – o mișcare formată din diferite curente ale aripii conservatoare a Protestantismului. În anul 1895, această mișcare a adoptat o declarație de credință, care se va articula mai târziu în douăsprezece volume publicate între anii 1909-1915, sintetizate în cele paisprezece articole considerate ca adevăruri esențiale. Cinci dintre acestea ar forma „magna carta” a fundamentalismului: infailibilitatea Scripturilor, nașterea feciorelnică a lui Cristos, sacrificiul ispășitor și răscumpărător al lui Cristos, învierea trupească a lui Cristos și autenticitatea minunilor (mai târziu, fundamentaliștii au schimbat al cincilea adevăr cu „iminenta reîntoarcere a lui Cristos”). Despre fundamentalism, Dicționarul limbii spaniole a Academiei Reale Spaniole (RAE), în ediția a douăzeci și doua recită: „1) Mișcare religioasă și politică de masă care vrea să restaureze puritatea islamică prin rigida aplicare a legii coranice în viața socială; 2) Credință religioasă fondată pe o interpretare literală a Bibliei, apărută în America de Nord, concomitent cu Primul Război Mondial; 3) Exigență intransigentă de supunere față de o anumită doctrină sau practică”. Eliminând prima accepție, fundamentalismul creștin se referă la anumite grupuri care cred, printre altele, în adevărul literal al Bibliei, în mântuirea numai prin credință, în milenarism sau chiliasm (după care împărăția lui Cristos ar sosi la o mie de ani după apocalipsă) și în apocalipsă.
Am văzut la început că aceasta nu este o noutate, și că alte grupuri prevăzuseră deja sfârșitul lumii, dar nu este nici o noutate că aceste caracteristici ale grupurilor fundamentaliste contemporane ar fi existat în grupuri mult mai vechi: apocalipticii erau grupuri de creștini din primele secole, mai ales din secolul I al erei noastre. Din acestea au derivat numeroase texte și ele denumite apocaliptice, în care se narează fapte supranaturale relative la sfârșitul lumii.
Milenariștii, cunoscuți și sub numele de chiliaști, sunt cei care cred în existența unui mileniu temporal după apocalipsă și înainte de sfârșitul lumii. În acel mileniu ar avea loc triumful Bisericii. Satana va fi eliberat, morții vor învia și va coborî foc din Cer. Acestei împărății spirituale a lui Cristos i-ar urma anihilarea lumii. Aceste forme de interpretare a Scripturii sunt clare și concise. Nici un fundamentalist nu le ascunde, nici nu minte față de cei care cred în ele pentru vreun avantaj material sau rea intenție. Cu toate acestea, consecințele care derivă din ele constituie o problemă pastorală pentru Bisericile istorice.
Unele din pericole, din care derivă fundamentalismul, apar ca și consecință a folosirii Bibliei ca un manual de referințe și de credința într-un Dumnezeu numai imanent, strivitor, ce culminează în concepția panteistă sau fundamentalistă. Intruziunea lui Dumnezeu în libertatea omului a produs, în viziunea primilor revivaliști americani, o anumită teamă față de judecată și, în consecință, față de pedeapsa divină, astfel că i-a menținut în acea interpretare și aceasta a generat o schimbare de comportament (puritanism), pentru că aderând literalismului Scripturii, omul devine aproape o marionetă a infailibilității lui Dumnezeu. Astfel, Scripturile au început să fie considerate aproape ca un „oracol” de anumiți miniștrii fundamentaliști, care practicau stihomanția și bibliomanția și erau considerați ca și „profeți” de către discipolii lor.
Dar care este diferența dintre oracol și profet după dicționarul RAE? Oracol: „2) Răspuns pe care pitonisele și preotesele păgânilor le furnizau, ca și cum ar fi fost dată de zei, întrebărilor care erau adresate idolilor; 3) Loc, statui sau simulacru care reprezenta divinitatea de la care se așteptau răspunsuri”. Spune, în schimb, despre profet: „Om care vorbește în numele și din inspirație lui Dumnezeu”.
Profeția nu este divinație, pentru că divinația este pretenția de a descoperi ceea ce numai Dumnezeu poate cunoaște. Recită Catehismul Bisericii Catolice, la nr. 2115: „Dumnezeu poate să reveleze viitorul profeților lui și sfinților. Totuși, corecta atitudine a creștinului constă în a se abandona cu încredere în mâinile Providenței pentru tot ceea ce privește viitorul și să evite orice curiozitate bolnăvicioasă în această privință. Neprevederea poate constitui o lipsă de responsabilitate”.
Nu este posibil să se controleze viitorul, nici nu este posibil să se modifice trecutul. A căuta să se prezică, prin calcule numerologice sau cabalistice, un sfârșit al lumii, și chiar a identifica o dată, se numește divinație. Continuă, apoi, Catehismul, despre divinație, la nr. 2116: „Toate formele de divinație trebuie respinse: recurgerea la Satana sau la diavoli, evocarea morților sau alte practici care, eronat se crede că «dezvăluie» viitorul. Consultarea horoscopurilor, a astrologiei, chiromanției, interpretării prezicerilor sau a sorții, fenomenele de clarviziune, recursul la medium, ocultează o voință de dominare asupra timpului, asupra istoriei și, în sfârșit, asupra oamenilor și, în același timp, o dorință de a-și face favorabile puterile ascunse. Sunt în contradicție cu onoarea și respectul, unite cu teama iubitoare, pe care o datorăm numai lui Dumnezeu”.
Harold Camping a spus că predicțiile lui biblice asupra celei de-a doua veniri a lui Cristos se bazează pe repetări ciclice: sărbători ebraice din calendarul ebraic, așa cum sunt descrise în Vechiul Testament, luna calendarului lunar (o lună sinodică=29.53059 zile); o aproximare a anului calendarului gregorian (365,24219 zile, rotunjite la 365,2422). Aceste date ar fi combinate cu cele obținute din Biblie.
Camping a calculat că răstignirea lui Cristos ar fi avut loc vineri 01 aprilie a anului 33. În anul 1992, a publicat o carte cu titlul „1994?”, carte în care afirma că reîntoarcerea lui Cristos ar fi putut avea loc în ziua de 06 septembrie 1994. În acea publicație a citat și faptul că în anul 2011 ar putea avea loc sfârșitul lumii. În sfârșit, a ajustat predicția lui pentru 21 mai 2011, data răpirii, și la 21 octombrie 2011 ca data sfârșitului lumii.
În ziua de 21 mai, ferestrele casei din Camping, din Alameda (California) au rămas închise. „Preacucernicul” a ieșit din casă în ziua următoare spunând că este „foarte surprins” și că „încă mai căuta răspunsuri”. În ziua de 23 mai a spus, într-o conferință că a calculat din nou datele și că a doua venire a lui Cristos ar fi avut loc într-o formă „spirituală”, și că în orice caz lumea va avea sfârșit în ziua de 21 octombrie 2011.
Pentru a încheia, a adăugat că nu ar fi restituit banii pe care discipolii lui, în fața sfârșitului iminent, donaseră societății lui. Până astăzi, mulți adepți au abandonat deja Family Radio
--------
*Roberto A. Federigo este argentinian, expert în noile religiozități, membru al Red Iberoamericana de Estudio de las Sectas (RIES) și consultant la Catholic.net pe aceste teme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial