Dați-le voi înșivă să mănânce (Mt 14, 16).

Is 55, 1-3
Ps 144,8-9.15-16.17-18 (R.: cf. 16)
Rom 8,35.37-39
Mt 14,13-21

„Voi care sunteţi însetaţi, veniţi la apă; chiar dacă nu aveţi bani, veniţi; veniţi şi procuraţi-vă grâu fără bani şi mâncaţi; procuraţi-vă vin şi lapte, fără să plătiţi nimic” (Is 55, 1).

Citind și meditând aceste texte biblice, și privind la televizor sau ascultând radio-ul despre situația de criză în care varsă tot globul pământesc, în mod special așa numitul Corn al Africii (Somalia în particular), aproape că-mi vine să încetez să mai predic. Sunt prea acuzatorii, prea dure aceste cuvinte pe Domnul Dumnezeu ni le adresează astăzi. Din cei aproape 7 miliarde de persoane existente astăzi pe pământ, mai mult de un miliard trăiesc în sărăcie lucie, și dintre acestea, marea lor majoritate în Africa, țări bogate, dar exploatate în mod sălbatic de multe puteri străine și decimate de războaie interne fără sfârșit.

Ce ar spune acest miliard și mai mult de persoane, dacă ar asculta acest Cuvânt al lui Dumnezeu? Astăzi și mâine mulți dintre acești săraci se vor târî spre biserică pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu. Ce va spune această lume nesfârșită? Că Isus își bate joc de ei! Unii, poate mulți, se vor răscula împotriva lui Dumnezeu, îl vor blestema și îl vor înjura, împotriva vieții, împotriva situației în care trăiesc. Alții se vor încrede în mesajul din a doua lectură și vor spune împreună cu Sf. Paul: „Fraţilor, cine ne va despărţi de dragostea lui Cristos? Oare necazul, strâmtorarea, prigoana, foamea, lipsa de îmbrăcăminte, primejdia ori sabia? Nu, căci sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici prezentul, nici viitorul, nici înălţimea, nici adâncul, nici vreo altă făptură nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Cristos Isus, Domnul nostru” (Rom 8,35.37-39).

Nu putem spune că nu există hrană pentru toată lumea. Ne condamnăm singuri dacă pronunțăm aceste cuvinte. Adevărata cauză a sărăciei - și o știm cu toții prea bine – este egoismul multor persoane, este orgoliul și prostia, nebunia, cauza pentru care mor atâția oameni din timpul nostru, este rezultatul politicilor greșite, diavolești, cauza atât de multei sărăcii.

Cui i se adresează Cristos în evanghelia de astăzi? Nu ne spune oare nouă: „dați-le voi înșivă să mănânce” (Mt 14, 16). Acele cinci pâini și doi pești, cu binecuvântarea lui Dumnezeu vor sătura multă lume, mai mult de un miliard de persoane, pe toți săracii din lume. Este nevoie de binecuvântarea lui Dumnezeu, pentru ca puținul să se înmulțească. Fără această binecuvântare divină, puținul nostru va deveni și mai puțin. Astăzi este nevoie să invocăm această binecuvântare a Domnului, care este însă deja prezentă, nu atât asupra bunurilor noastre, cât mai ales asupra inimilor noastre, a mâinilor noastre, a minții noastre, pentru ca să știm să ne deschidem, pentru ca să avem curajul să ne deschidem față de cei săraci și oropsiți,, față de cel care moare lângă noi, așa cum murea săracul Lazăr lângă masa încărcată a bogatului hrăpăreț.

Nu este oare adevărat că cel care-i dăruiește săracului îi împrumută lui Dumnezeu? Este adevărat, este mai adevărat decât în orice alt timp. Numai trebuie să ne deschidem inimile, ochii și mâinile spre cei săraci. Cel sărac strigă, urlă, în fața lui Dumnezeu. Ați văzut cu siguranță acele fețe muribunde ale copiilor din Somalia, chipuri care storc lacrimi din ochii noștri.

„Dați-le voi înșivă să mănânce” (Mt 14, 16), ne repetă Isus de mii de ori astăzi. Nu vă fie teamă că veți sărăci. Ca și pentru săraci, nici voi nu veți fi despărțiți de iubirea lui Cristos, pentru că împărțiți bunurile voastre cu cel sărac și lipsit.

Poate am insistat prea mult asupra acestui argument, dar nu vorbesc eu, ci în mine vorbește Cristos. Și nu avem voie să deformăm Cuvântul Lui, nu trebuie, mai ales Cuvântul divin de azi, să-l spiritualizăm, trebuie în schimb să-l luăm așa cum este el. Dacă vom lăsa Cuvântul lui Dumnezeu așa cum este el, vom putea spune și noi împreună cu psalmistul: „Tu, Doamne, (și noi împreună cu Tine) împarţi hrană tuturor vieţuitoarelor”.