joi, 19 august 2010

SLUJITORUL LUI DUMNEZEU Pr. MARTIN BENEDICT

Doctorul şi preotul Martin Benedict s-a născut la Galbeni (BC), la 31 iulie 1931. Şcoala elementară a urmat-o în localitatea natală, între anii 1938-1944, după care s-a înscris, pentru a deveni preot, la Seminarul franciscan din Hălăuceşti, unde a urmat cursurile gimnaziului între anii 1945-1948.
În anul 1948, autorităţile comuniste au închis toate seminariile catolice şi a fost nevoit să se întoarcă acasă. În acelaşi an s-a înscris la Liceul de Băieţi din Bacău pe care l-a absolvit în anul 1951, după care s-a înscris la Facultatea de Medicină din laşi pentru a deveni medic. A absolvit în anul 1957 şi, printr-un ordin al Ministerului Sănătăţii, a fost repartizat la Circumscripţia Sanitară Răducăneni, unde a activat ca medic între 15 octombrie şi 1 decembrie 1957.
Apoi a fost transferat la Circumscripţia Sanitară Tătăreni, unde a activat ca medic de Circumscripţie până la 7 noiembrie 1961, după care, în urma unui concurs, a fost transferat la Spitalul din Bacău. Aici a rămas doar pentru un an de zile, mai exact până la 1 noiembrie 1962. De la această dată a lucrat cu multă dăruire la Spitalul din Oneşti până în ultima clipă a vieţii sale.
În luna august a anului 1972 Domnul l-a pus la mare încercare. Este nevoit să suporte în doar câteva zile trei intervenţii chirurgicale, cauzate de o ocluzie intestinală. După aceste operaţii rămâne cu numai câţiva centimetri din intestinul subţire. Viaţa doctorului Benedict se schimbă: este nevoit să ţină un regim alimentar aproape ieşit din comun. Medicii i-au dat doar puţine zile de viaţă, dar el, prin voinţa, ştiinţa şi credinţa sa, reuşeşte să mai trăiască încă 14 ani. Sora lui, Varvara, îi va veni în ajutor şi-i va fi mereu aproape.
A intrat în secret în Ordinul Franciscan călăuzit de Pr. Gheorghe Patraşcu. Face noviciatul şi profesiunea simplă în anul 1976, iar cea solemnă în anul 1979.
La 14 septembrie 1980, în mare taină, este hirotonit preot în biserica din Slănic Moldova de către episcopul Alexandru Todea. A continuat să fie medic la Oneşti şi nu a putut sluji ca preot în public. În anul 1983, alături de PS. Petru Gherghel, face parte din grupul de pelerini prezenţi la beatificarea Fericitului Ieremia, celebrată în Piaţa „Sf. Petru” din Roma. Deşi era preot, nu a putut concelebra alături de ceilalţi preoţi prezenţi. Îmbrăcat în costumul tradiţional moldovenesc, a avut marea onoare de a proclama în limba română o invocaţie din rugăciunea credincioşilor. În urma acestei vizite la Roma, prin "ajutorul anumitor persoane", Securitatea de atunci descoperă marele secret al doctorului Benedict: preoţia. După întoarcerea în ţară, încep persecuţiile. Era greu de perceput şi acceptat conceptul de „medic preot”... Sănătatea lui şubredă şi repetatele persecuţii care-l deteriorează şi mai mult fizic şi psihic duc la moartea doctorului Benedict.
Domnul l-a chemat la cele veşnice la 12 iulie 1986. În testamentul său a cerut să fie înmormântat în satul natal, Galbeni.
Ca medic, s-a comportat cu toată lumea la fel, indiferent de clasa socială şi politică, pentru el toţi oamenii erau la fel.
Viaţa lui a fost plină de rugăciune, dăruire, slujire a celor săraci şi nevoiaşi, a luptat pentru apărarea vieţii şi în mod special contra avortului. Deşi lumea nu ştia că este preot, prin felul lui de a fi, prin exemplul şi comportamentul său lumea îl numea „părintele nostru, părintele săracilor”.
Viaţa părintelui Martin a fost plină de spini, asemenea unui trandafir. După un an de la moartea lui, parfumul acestui “trandafir” a început să se simtă prin mirosul şi gustul apei din “fântâna minunată” de lângă casa părintească.
A început un adevărat pelerinaj la fântâna şi mormântul părintelui Martin. Mii de oameni, din toate colţurile ţării, veneau să ia apă din fântână şi pământ de pe mormântul lui. Galbeni a devenit într-un timp foarte scurt loc de pelerinaj, fapt care a început să îngrijoreze autorităţile comuniste. Se auzeau vorbe precum că apa are puterea de a face minuni şi chiar s-au săvârşit vindecări miraculoase. Lumea a început să se roage şi să ceară ajutor şi ocrotire doctorului Benedict.
Pentru majoritatea oamenilor el este deja sfânt.
Extras de pe site: http://www.ofmconv.ro/  

luni, 16 august 2010

DESPRE VORBIREA DE RĂU!


La Sf. Filip Neri s-a dus odata o femeie și i-a spus, printre altele, că a vorbit de rău pe cineva. Pr. Filip, cu calmu-i caracteristic, i-a spus femeii să meargă acasă, să i-a într-o pungă niște pene de găină, să meargă în oraș și să le împrăștie, apoi să se întoarcă la el. Merse femeia acasă, căută prin magazie niște pene de găină, și găsi, pentru că adunase ca să facă o pernă frumoasă pentru fiica ei care se căsătorea în curând. Luă penele, se duse în oraș și le împrăștie, după sfatul sfântului, după care se reîntoarse la acesta. Sf. Filip Neri o primi bucuros, după care îi spuse: acum du-te și adună penele din oraș și adu-mi-le. Dar este imposibil, părinte, spuse femeia. Vântul le-a suflat peste tot. Nu am cum să le mai adun. Vezi, spuse sfântul, așa se întâmplă și cu vorbirea de rău. Odată ce ai răspândit cuvântul cel rău, oricât te-ai strădui să le aduni, nu vei mai reuși niciodată să le găsești pe toate.


Aviz amatorilor!

sâmbătă, 14 august 2010

DESPRE VORBIREA DE RAU!

Sf. Vasile cel Mare, in cartea Oroi kat'epitomen, asa graieste despre vorbirea de rau: Doua sunt cazurile in care se poate spune ceva de rau despre o persoana: primul caz il avem atunci cand este necesar sa se discute cu altii, cu conditia ca aceasta vorbire sa fie discreta, in modul cel mai bun posibil pentru a-l corecta pe cel care a pacatuit; al doilea caz il avem atunci cand trebuie protejati fratii care, datorita ignorantei lor, risca sa creeze confuzie de catre altii. Acelasi Sf. Paul interzie relatia cu acei oameni care cauta sa insele. Cel care evita sa protejeze fratii nu face altceva decat sa-si puna singur o funie la gat. Paul demonstreaza acest lucru in 2 Tim 4, 14-15: Alexandru, mi-a procurat multe rele. Domnul il va rasplati dupa operele sale; fii atent si tu, pentru ca a fost un strenuu adversar al predicarii noastre.

REFLECȚII MĂRUNTE...

Fecioara nenuntită, Maria, prin
Înălțarea ei, a purces la dezveșnicirea
cerului și
a veșnicit menirea omului, cea de a fi fiu al celui PreaÎnalt...

REFLECȚII MĂRUNTE...

Mă conving tot mai mult că mintea noastră e făcută să se gândească în același timp la mai multe lucruri. În momentul în care trebuie să se concentreze numai asupra unui lucru, obosește........

PREMIERE FRANCISCANE ÎN MOLDOVA (1895-1995)

Premiere franciscane în Moldova (1895-1995)


(spre aducere aminte tuturor fraţilor, și nu numai...)

 
1. Primele Misiuni populare ţinute în Moldova, la Săbăoani, în 1911, de către Pr. Grațian Carpati.
2. Prima tipografie catolică din Vechiul Regat, deschisă la Seminarul din Hălăuceşti, în 1903.
3. Primele saloane parohiale (Cămine culturale) înfiinţate la Hălăuceşti, Săbăoani, Adjudeni, etc.
4. Primele Şcoli de dascăli, care au funcţionat la Săbăoani, Hălăuceşti, Luizi-Călugăra.
5. Primele biblioteci parohiale.
6. Prima şcoală secundară pentru fii de ţărani catolici din Moldova: Gimnaziul franciscan din Hălăuceşti (1937).
7. Primele cinci mari biserici din Moldova: Săbăoani, Luizi-Călugăra; Hălăuceşti, Răducăneni, Huşi.
8. Primele presepii la sate: Săbăoani, Hălăuceşti, etc.
9. Primele monumente din ţară ale eroilor la sate.
10. Primele „Calea Crucii” naturale.
11. Primele orfelinate catolice din Moldova.
12. Prima editare catolică a Noului Testament în Moldova.
13. Prima editare a cărţii „Imitaţiunea lui Cristos” (Bacău – 1902).
14. Prima editare a „Mica Biblie” (Schuster).
15. Primii cinci misionari plecaţi în Asia şi Africa din Moldova.
16. Primele fanfare la sate: Huşi, Hălăuceşti, etc.
17. Prima Societate a Tineretului Cinstit din Moldova.
18. Primele colecţii de cântări bisericeşti din Moldova.
19. Cu sprijinul Regelui Carol I, au adus la Săbăoani Orga cea mai mare din Moldova.
20. Electrificarea satelor Săbăoani, Hălăuceşti, Adjudeni, etc,
21. ................................................................
22. Şi multe altele au fost și vor mai urma, spre gloria lui Dumnezeu, a Ordinului Fraţilor Minori Conventuali şi a Provinciei Sf. Iosif din România.

A consemnat,

Pr. Dr. Pătraşcu Damian

vineri, 13 august 2010

CINE SPUNE LUMEA CĂ SUNT EU?

Evangheliile povestesc despre un dialog pe care Isus l- avut cu discipolii săi în regiunea Cezareii lui Filip despre identitatea sa. El le-a pus discipolilor această întrebare: Lumea cine spune că este Fiul Omului? Faptul că Isus era interesat să cunoască opinia  altuia despre propria persoană este o sfidare clară celor cărora le place să spună: Nu mă intersează deloc ce spun alții despre mine? Răspunsul pe care Isus îl primește de la discipolii săi este pozitiv: unii spun că ești Ioan Botezătorul, alții Ilie, alții Ieremia, alții unul din profeți. Opiniile poporului îl așezau foarte sus, printre cele mai înalte figuri socio-religioase ale trecutului, adică printre profeți. Cu toate acestea, chiar dacă opinia lor era pozitivă, aceasta era greșită. Erau supoziții care nu surprindeau adevărata identitate a lui Isus. Aceasta ne învață că, în ciuda faptului că trebuie să ținem cont de părerea altora despre noi, aceasta nu trebuie să devină principiul vieții noastre. 
Deseori opinia publică are aceeași valoare a unei supoziții bazată pe voci și fantezii. Acesta este principiul evidențiat de Isus atunci când îi întreabă ulterior pe discipoli: Dar voi cine spuneți că sunt eu?  Petru dă răspunsul corect: Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu! Isus însuși indică adevăratul izvor al răspunsului lui Petru atunci când spune: nimeni nu-l cunoaște pe Fiul decât numai Tatăl și cel căruia Tatăl vrea să-l facă cunoscut (Mt 11, 27). 
Este același Tată care cunoaște adevărata identitate a fiecăruia dintre noi, fii săi și fii adoptivi. Lui, deci, și Fiului și Duhului Sfânt, trebuie noi să ne adresăm totdeauna cu întrebarea: Doamne, cine spui că sunt eu? Ce gândești despre mine? Toate celelalte opinii, cu toate că sunt importante, au o relevanță secundară.

SEMNATI PETITIA. ESTE CEVA SERIOS

 Dacă vreti, vă rog să semnati această petiție și transmiteți mai departe: UN MILIARD DE OAMENI IN LUME MOARE DE FOAME 

http://www.1billionhungry.org/patrascudamiangheorghe/

joi, 12 august 2010

DEDICATIE TUTUROR PREOTILOR IN SOLEMNITATEA ADORMIRII MAICII DOMNULUI

Către Maica chemării

 
Ref: Ave, Maria!
Inima-mi bate-n val de fericire,
O, Maică a chemării mele sfinte,
Şi se topeşte-n lacrimi de iubire,
Sub farmecul aducerii aminte.


Eram copil neştiutor, zburdalnic,
La joc cu cei cu mine deopotrivă
Când Domnul, cel cu ne-nţelese planuri
Şi-a pus pe capu-mi mâna milostivă.

Şi-n taina litaniilor de seară,
Când legănam cădelniţa la rugă,
El mi-a soptit din ostia cea albă
Să-i fiu urmaş şi credincioasă slugă.





Am zis atunci rămas bun tuturora
Părinţi dragi, fraţi iubiţi şi-ntreaga lume;
Şi-n urma mea s-a-nchis tăcută poarta
Iubitului lăcas de-nţelepciune.


Sub fruntea mea s-a adunat lumină
Şi-n inimă comoară de iubire,
Şi-am înţeles cât e de dulce Domnul,
Potirul, partea mea de mostenire.





Primeşte, Maică Sfântă, cu iubire
Ruga-mi încrezătoare şi fierbinte:
Să am tărie-n calea încercării,
Şi să privesc mereu tot înainte.