Îți mulțumim pentru că ai voit să ne pregătești la preoția Ta. Mărturisim că Tu ne-ai ales pe noi, nu noi pe Tine; mărturisim că suntem nedemni și slabi și că, fără ajutorul harului Tău,vom fi incapabili să urmăm chemarea Ta. Și totuși ne-ai pregătit. Trebuie să fim martorii tăi: îți mulțumim, Înger al marelui sfat. Trebuie să proclamăm adevărul Tău: Te lăudăm, o, Cuvânt de viață veșnică. Trebuie să reînnoim jertfa Ta: te preamărim, o, preot și victimă veșnică. Trebuie să împărțim harul Tău: te binecuvântăm, o, bunătate a Tatălui devenit om și îți spunem mulțumesc, numai mulțumesc, pentru că ne-ai chemat în sanctuarul Tău, la altarul Tău și la însăși misiunea Ta preoțească. Îți spunem mulțumesc.
Și pentru noi ai spus acele cuvinte când ai venit în lume: Iată, eu vin ca să fac voința Ta, mi-ai pregătit un trup. Și pentru noi ai implorat în acea lungă noapte în care te-ai rugat pentru apostolii Tăi înainte să-i alegi. Și pentru noi ai fost răbdător și blând, atunci când îi suportai pe discipolii tăi grei de cap și încăpățânați. Și de munca noastră te bucurai, când îl lăudai pe Tatăl, atunci când discipolii s-au întors din misiune. Și pentru noi te-ai rugat și ai trepidat, pentru ca să nu slăbească credința noastră, pentru ca să fim întăriți în Petru, când Satana va vrea să ne vânture, așa cum se vântură grâul. Și la noi te gândeai, când în discursul de pe munte ai dat discipolilor tăi legea vieții lor și în rugăciunea Tatăl nostru, compendiul rugăciunilor lor. Și nouă ne erau adresate cuvintele pe care le spuneai Apostolilor: Să nu șovăie inima voastră; de ce sunteți atât de fricoși, oameni cu puțină credință; eu v-am ales pentru ca să mergeți și să aduceți rod; discipolul nu este superior Maestrului; cel care nu abandonează totul nu poate fi discipolul meu; atunci când îi numeai pe apostoli prietenii tăi, copii și frați, ție dragi ca frate, soră și mamă, ne vorbeai și nouă. Cuvântul tău voia să atingă și inima noastră, atunci când le spuneai apostolilor acestea și alte mii cuvinte pe care evanghelia ta ni le-a lăsat ca testament al tău pentru preoții tăi, , cuvinte pe care noi ar trebui să le citim în genunchi și în lacrimi. Și la noi te gândeai atunci când ai rostit cuvinte în fața cărora se apleacă tremurând puerile și principatele istoriei: Mergeți și învățați toate neamurile, și botezați-i; faceți aceasta în amintirea mea; vor fi iertate păcatele celui care pe iartă; ceea ce veți dezlega pe pământ, va fi dezlegat și în ceruri. O, Isuse, preot și rege veșnic, tu vrei ca noi să fim și să continuăm să fim preoții tăi. Ție să-ți fie laudă în veșnicie!
Iată, Doamne, noi vrem să reîncepem în fiecare zi să devenim ceea ce ne-ai chemat să fim. Vom începe fiecare zi cu o nouă bucurie și cu un nou curaj, pentru că trebuie să creștem tot mai mult ca apostoli și preoți ai Sfintei tale Biserici. Tu însuți ne trimiți pe căile oamenilor, deseori nesfârșite, obositoare și mizerabile pentru inima noastră slabă și fără răbdare. De aceea, Te rugăm: dăruiește-ne pe Duhul tău Sfânt; dăruiește-ne în acest pelerinaj al nostru totdeauna nou Duhul preoției Tale, Duhul fricii de Dumnezeu, Duhul părerii de rău pentru păcatele noastre, Duhul umilinței și al castei frici de a nu-l ofensa pe Dumnezeu prin păcate, Duhul credinței și al iubirii față de rugăciune, Duhul curăției și al disciplinei virile, Duhul științei și al înțelepciunii, Duhul iubirii fraterne și al unității, care nu cunoaște invidie și certuri, Duhul bucuriei și al încrederii, Duhul mărinimiei și al cordialității, Duhul ascultării, al răbdării și al iubirii sfintei Tale Cruci. Dăruiește-ne să avem în fața ochilor noștri pe Dumnezeu Tatăl Tău în acest drum; să umblăm în sfânta Sa prezență; să muncim onest la educarea inimii noastre, să exercităm între noi solidaritatea fraților, să purtăm unul altuia greutățile și astfel să împlinim legea Ta.
Fă ca, printr-o muncă spirituală fidelă, regulară și dezinteresată noi să devenim pe zi ce trece tot mai asemănători cu Tine, o, Înțelepciune veșnică a lui Dumnezeu.
Dar mai înainte și mai ales, dăruiește-ne harul rugăciunii și al iubirii față de tine, o, Isuse. Ce suntem noi fără de Tine? Pierduți suntem! Dar cum vom putea să te avem dacă nu făcând astfel ca Tu să devii tot mai mult și totdeauna din nou centrul inimii noastre, în rugăciune și în iubire? Dăruiește-ne, de aceea, o, Doamne, dacă vrei să fim preoții Tăi, acele daruri fără de care nu putem fii cu adevărat preoții Tăi; dăruiește-ne harul rugăciunii, al reculegerii, al interiorității. Ține-ne strânși, atunci când vom voi să fugim departe de Tine, în rătăcirea și în goliciunea inimii; oprește-ne și condu-ne înapoi, dacă este nevoie și cu boldul suferinței, al amarului și al durerii. Numai un lucru dăruiește-ne: harul să fim și să devenim pe zi ce trece adevărați oameni ai rugăciunii. Dacă vom fi oameni ai rugăciunii, vom fi și vom rămâne în părtășie cu Tine, vom deveni tot mai mult ceea ce suntem și trebuie să fim după voința Ta: discipolii Tăi, apostolii Tăi, preoții Tăi, martorii adevărului Tău și împărțitori ai misterelor Tale.
Ți-am promis ție și nouă să fim preoții Tăi: preoți și nimic altceva, preoți într-o slujire neîmpărțită. Tu ne privești, ochiul Tău pătrunde conștiința noastră, iubirea Ta ajunge până la inimile noastre. Și spui: Sunteți prietenii mei, dacă veți face ceea ce v-am poruncit (In 15, 14). Cu umilință și încredere, noi îndrăznim să ridicăm privirea spre Tine și spunem: Cu harul Tău vom fi prietenii Tăi și vom face ceea ce Tu ne-ai poruncit. Amin.
Autor: Karl Rahner, Preghiere per la vita, Paoline, Milano, 1986, pp. 147-150
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial