(Jan Kochanowski – 1530-1584)
Ce vrei de la noi, Doamne, în schimb,
pentru toate câte ne-ai dăruit,
pentru binefacerile Tale fără număr?
Lumea nu Te încape, căci eşti pretutindeni:
pe pământ, în adâncuri, în mare, în aer.
Ştiu, nu vrei daruri, căci de la Tine sunt toate darurile.
Cu inimi pline de recunoştinţă, Doamne,
Îţi înălţăm doar cântări de slavă.
Altceva nu avem să-Ţi dăm.
Căci Tu eşti Stăpânul întregii lumi.
Tu pe toate le-ai împodobit cu frumuseţe.
Fii lăudat, Creatorule fără de moarte!
Ţine-ne aici, pe pământ, atât cât vei dori,
şi pe aripile bunătăţii Tale poartă-ne mereu!
Despre virtute şi prietenie
(Jan Kochanowski)
Virtutea... O iubim chiar şi la un duşman sau la un străin. De ce? Ce este, de fapt, virtutea? Ce presupune ea?
În primul rând, presupune înţelepciunea care ştie întotdeauna ce trebuie dorit şi ales şi ce trebuie îndepărtat şi evitat. Apoi, dreptatea, care dă fiecăruia exact ce i se cuvine. În al treilea rând, virtutea înseamnă o minte care se înalţă spre veşnicie şi dispreţuieşte fleacurile şi lucrurile trecătoare. În cele din urmă, virtutea presupune smerenia în cuvânt şi în faptă.
Din aceste patru însuşiri derivă şi altele, care, toate împreună, îl ajută pe om să devină o făptură superioară.
Inteligenţa este cea care dă naştere cunoaşterii şi diversităţii ei.
Aşadar, două lucruri înnobilează fiinţa umană: deprinderile şi mintea. Primele îşi au originea în virtute, iar ultima, în cunoaştere. Fireşte că amândouă sunt la fel de importante, dar dacă totuşi nu poţi dobândi decât una din ele, să preferi virtutea, pentru că inteligenţa fără virtute este asemenea unei spade pe care-o ţine în mână un nebun, pe când virtutea, chiar şi neînsoţită de inteligenţă, este vrednică de laudă şi de mare folos.
Oamenii iubesc virtutea şi cunoaşterea, dar iubesc şi bunurile şi privilegiile materiale. Mai ales oamenii simpli sunt foarte atraşi de daruri şi de generozitate. Cu toate acestea, prietenia care se întemeiază pe generozitate nu poate fi trainică, întrucât omul care primeşte ajunge, inevitabil, să îndrăgească mai mult darul decât pe cel care a făcut darul. Iar când acesta din urmă nu mai are nimic material de dat, şi prietenia se năruie. Căci sunt foarte puţini cei care îşi amintesc cu recunoştinţă de o binefacere.
De aceea, atunci când faci daruri materiale, ţine seama de două lucruri: mai întâi, dăruieşte în aşa fel încât să nu ajungi la sărăcie lucie. Apoi, dăruieşte celor virtuoşi, căci numai astfel îţi faci de fapt ţie însuţi bine.
Dar poţi face daruri şi prin cuvânt. Poţi fi de mare folos celui de lângă tine pur şi simplu dându-i un sfat bun sau chiar şi un avertisment sau o mustrare la timpul potrivit, ori împlinind tu însuţi fapte din care el poate trage învăţăminte. Ai însă mare grijă ca nu cumva, din dorinţa de a-ţi impresiona aproapele prin generozitatea ta, să încalci cu bună ştiinţă legile virtuţii şi ale decenţei.
Şi totuşi este cu neputinţă să-i mulţumeşti pe toţi, căci ceea ce unul îndrăgeşte, altul nu poate suferi. Din acest motiv, cel mai bun lucru pe care se cuvine să-l facă omul care caută respectul şi prietenia semenilor este să fie virtuos pretutindeni şi oricând şi astfel va dobândi stima tututor. Iar dacă n-o va dobândi, de vină nu va fi el, ci aceia care nu iubesc virtutea.
Sfatul meu este să ai prieteni puţini, dar demni de toată încrederea.
Ca să-i poţi avea, aminteşte-ţi că ai nevoie de toate însuşirile de care am vorbit mai sus, dar pe deasupra şi de răbdare. Fii mereu loial şi generos, câtă vreme acest lucru nu impietează virtutea.
Nu uita nici că în general sunt atraşi unii de alţii oamenii care au aceeaşi fire, aceleaşi preocupări şi deprinderi, aceeaşi profesie. Soldatul e atras de un alt soldat, vânătorul găseşte multe în comun cu alţi vânători.
Asemeni aurului în foc, şi tu te vei dovedi cu adevărat prieten doar în clipe de încercare, în momente grele. Altminteri, linguşitorii te vor urma, ca umbra într-o zi însorită, doar câtă vreme eşti prosper şi plin de succes, dar când roata norocului se întoarce, vor dispărea cum dispare umbra într-o zi cu nori.
Şi, întrucât temelia prieteniei este virtutea, înainte de toate este necesar să fii tu însuţi bun. Şi, după ce vei fi devenit astfel, vei fi pe deplin îndreptăţit să-ţi cauţi prieteni tot printre cei buni. Cei uşuratici, neserioşi, trândavi, risipitori, hrăpăreţi şi puşi mereu pe ceartă au puţini prieteni. Numai curăţia, faptele bune, cunoaşterea, speranţa, răbdarea ne fac vrednici de prietenia şi preţuirea aproapelui.
Traducere de: Munteanu Sorina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial