Tertullian spune (luând ca model un loc din Retorica lui Aristotel) ca, în realitate, anumite evenimente (și povestea lor) sunt atât de improbabile încât e mai bine să deducem posibilitatea lor tocmai din improbabilitatea lor extremă, din faptul că par pur și simplu incredibile, prostești.
Sunt incredibile – fără a fi absurde!- încât e preferabil să crezi că s-au petrecut sau că vor avea loc cândva. Irascibilul Tertullian polemiza cu ereticul Markion care a susținut că, la Răstignire, Iisus a avut un trup părelnic, doar aparent. Și că nu a suferit pe Cruce cu adevărat. Markion era doket așadar, spunea că Iisus a fost răstignit numai de formă etc.
Tertullian (care a murit, la rândul lui, ca eretic montanist) respingea doketismul lui Markin: Iisus a avut un trup real și a suferit în chip real (nu de formă), pe o Cruce reală, într-un moment real dintr-o istorie cât se poate de reală, chinuit și insultat de oameni reali. Și tocmai pentru că acest fapt, Răstignirea, e atât de incredibil, trebuie să credem în realitatea lui.
Faptul răstignirii nu e absurd. Iar Tertullian crede nu pentru că e absurd, fiindcă ar fi un non-sens, ci pentru că toți ceilalți eretici (și Markion împreună cu ei) cred că e de necrezut. E vorba, deci, de un raționament dintr-o probabilitate mică / slabă, raționament comentat, cândva, de Aristotel în Retorica.
Spusa lui Tertullian nu face decât să ilustreze acest tip de raționament.
Ioan Vișan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial