Gramaticul și dervisciul

 Într-o noapte fără lună un dervisciu (ascet musulman), trecând aproape de o fântână abandonată auzi o voce care cerea ajutor. Cine este acolo jos?, întrebă dervisciul, aplecându-se spre gura fântânii.
"Sunt un gramatic și, deoarece nu cunoșteam drumul, fără să-mi dau seama am căzut în această fântână adâncă, aici unde mă aflu acum, practic imobilizat,", răspunse vocea.

"Așteaptă puțin, prietene, merg să caut o scară și un coardă", spuse dervisciul.

"Un moment, te rog", răspunse gramaticul. "Sintaxa și pronunțarea ta sunt defectuoase; te rog să le corectezi".

"Dacă aceasta este atât de important pentru tine, mai important decât esențialul", strigă dervisciul, , "atunci este mai bine pentru tine să rămâi acolo până când eu voi merge să învăț să vorbesc corect".

Și-și urmă drumul.