Pildă: pușca și Rozariul

Într-o seară Padre Pio îi spuse fratelui care îl ajuta să se culce: te rog, adu-

mi pușca pe care o am în buzunarul reverendei. Fratele căută, dar după ceva vreme îi răspunse părintelui: Părinte, în buzunare nu am găsit nici o pușcă. Este în schimb numai un rozariu. La care sfântul răspunse: Și acela ce este dacă nu o armă!

E chiar așa: Rozariul este o armă foarte puternică, o armă împotriva diavolului, a egoismului, a patimilor; o armă care ne-a făcut să câștigăm atâtea bătălii spirituale, și nu numai  

Plidă: a face rău este o simplă joacă de copil

Într-una din zile Buddha a fost amenințat cu moartea de un bandit pe nume

Angilimal. „Fii bun și ascultă-mi ultima dorință”, i-a spus Buddha. „Taie o ramură din acel copac”. Dintr-o singură mișcare banditul tăie ramura, apoi întrebă: „Acum ce mai vrei să fac?”. „Pune-l la loc”, spuse Buddha. Banditul râse. „Ești nebun de tot dacă tu crezi că aș putea face un astfel de lucru”. În schimb, ești tu acel nebun, deoarece crezi că ești puternic făcând răul și distrugând. A face rău și a distruge este o simplă joacă de copii. Adevărata forță stă în a crea și a vindeca.  

Pildă: Otrăvirea imaginară

Ființele umane nu reacționează atât la realitate, cât mai degrabă la ideile pe

care le au în interiorul lor. Unui grup de turiști rătăciți prin munți l-i s-a dat mâncare expirată. Din precauție, o porție din această mâncare fusese dată mai înainte unui câine, căruia îi plăcuse și nu avusese efecte colaterale nedorite. În ziua următoare s-a auzit că acel câine murise. Cu toții au fost cuprinși de panică. Mulți au început să vomite și să acuze febră și diarie. A fost chemat imediat un medic, convinși fiind că avusese loc o tentativă de otrăvire colectivă. Sosi doctorul și mai întâi întrebă unde putea găsi cadavrul câinelui. Începu o cercetare, iar unul din sat explică fără nici o grijă: l-au aruncat într-o groapă, pentru că fusese călcat de o mașină, și mirosea deja foarte tare.    

Pildă: nu deschide scrisoarea

Buddha părea total indiferent la insultele unui ins care mersese să-l viziteze.

Mai târziu ucenicii îl întrebară care era secretul seninătății lui. El răspunse: „Încercați să vă imaginați ce s-ar întâmpla dacă cineva ar pune la picioarele voastre un cadou, iar voi nu v-ați apleca să-l ridicați. Sau dacă cineva v-ar trimite o scrisoare iar voi ați decide să nu o deschideți niciodată; nu este adevărat că mesajul ei nu ar avea nici un efect asupra voastră? Comportați-vă la fel de fiecare dată când sunteți insultați, și nu vă veți pierde seninătatea.

Pildă: În Tine mi-am pus nădejdea

O copilă de opt ani urcă în avionul care trebuia să o ducă la New

York, arată biletul și se așeză la locul ei. Aparent sigură și inteligentă, scoase din geantă o carte și începu să coloreze.

Nu era un zbor foarte relaxant, pentru că vântul sufla puternic și existau turbulențe mari. La un moment dat avionul avu o cădere destul de mare, iar pe pasageri îi cuprinse frica și deveniră nervoși, dar copila continuă să coloreze cartea ei cu mult calm și liniște.

Femeia așezată lângă ea o întrebă plină de curiozitate: „Draga mea, cum de reușești să fi atât de calmă!”.

Copila i-a răspuns: „Tatăl meu este pilotul”.

Morala: În lunga călătorie a vieții vor sosi cu siguranță momente de încercări puternice, de incertitudine, de frică și de confuzie... momente în care nu vei mai ști unde să cauți ajutor și sprijin, unde să mergi. În acele momente amintește-ți totdeauna un lucru: dacă îi vei fi dat lui Dumnezeu locul pilotului în viața ta nu vei avea pentru ce să te temi, pentru că Tatăl știe unde te duce.

Omul modern, cu trei lacăte la ușă și zăbrele la ferestre

Intr-o regiune din Amazonia un misionar, vrând să-i impresioneze pe câțiva

din enoriașii săi, i-a invitat să facă o călătorie cu un elicopter. Au zburat deasupra multor sate, coline, păduri și râuri, iar enoriașii priveau din când în când pe fereastră, dar se pare că nu erau prea impresionați de ceea ce vedeau. Întorși acasă, coborau în liniște din avion și se îndreptau spre casă, fără să spună nimic. Nerăbdător să afle reacția lor, misionarul exclamă: “Nu-i așa că a fost o călătorie extraordinară?! Gândiți-vă ce a reușit să facă omul! Noi eram acolo sus, deasupra caselor, a copacilor, a munților, privind pământul de sus!ˮ. Grupul de enoriași asculta impasibil. La sfârșit, luă cuvântul o bătrânică din grup: “Și insectele știu să facă acest lucru. Și chiar sunt fericiteˮ.

Morala: după mii de ani am cunoscut un asemenea progres încât noaptea suntem constrânși să încuiem cu trei lacăte porțile și ușile caselor, și să punem zăbrele duble la ferestre, în vreme ce indigenii mai puțin civilizați dorm în colibe deschise.   

Otrăvirea imaginară

“OTRĂVIREA IMAGINARĂ” – Ființele umane nu reacționează atât la realitate cât mai degrabă la ideile pe care le au în mintea lor. Unui grup de turiști rătăciți printr-o pădure l-i s-a dat mâncare expirată de câteva zile. Din precauție această mâncare fusese dată mai întâi unui câine, care o mâncase cu bucurie și nu pățise nimic. În ziua următoare se află că acel câine murise. Cu toții au fost cuprinși de panică. Mulți începură să vomite și să se plângă de simptome de febră și diarie. La spital doctorul întrebă înainte de toate unde se afla cadavrul câinelui. Incepu o cercetare, iar un vecin explică cu mult calm: “Cadavrul câinelui a fost aruncat într-o groapă pentru că a fost călcat de o mașinăˮ.   

Cine este cel mai puternic?

Într-una din zile Buddha a fost amenințat cu moartea de un bandit numit Angulimal. “Fii bun și ascultă-mi ultima dorințăˮ, spuse Buddha. “Taie o creangă de pe acel copacˮ. Dintr-o singură lovitură de sabie banditul tăie creanga, apoi întrebă: “Acum ce mai trebuie să fac?ˮ. “Lipește-o la locˮ, îi porunci Buddha. Banditul începu să râdă. “Ești nebun de-a binelea dacă crezi că este posibil așa cevaˮ. “Nebun ești tu, care te crezi puternic, pentru că ești capabil să faci rău și să distrugi. A face rău și a distruge este o simplă joacă de copii. Adevărata forță stă în a crea și a vindecaˮ.

A fi liberi în Cristos

Buddha părea total indiferent la insultele unuia care mersese să-l viziteze. Mai târziu, când discipolii l-au întrebat care era secretul acelei seninătăți, el a răspuns: “Încercați să vă imaginați ce s-ar întâmpla dacă cineva ar așeza la picioarele voastre un dar, iar voi nu v-ați apleca să-l luați. Sau dacă cineva v-ar trimite o scrisoare iar voi ați decide să nu o deschideți; ar avea conținutul ei vreun efect asupra dumneavoastră? Așadar comportați-vă la fel ori de câte ori sunteți insultați, și nu vă pierdeți seninătateaˮ. Mai bine suportați mâncărimea, dar nu începeți să zgândăriți buba. Vă veți face mare rău

Cine nu adună cu mine, risipește

Marele sfânt budist Nagarjuna umbla numai în chiloți și, în mod paradoxal, cu o castronaș aurit pentru a aduna pomană. Acest castronaș îl primise de la rege, care era ucenicul lui. Într-o seară,voind să se culce pe lângă un zid părăsit, își dădu seama că un hoț îl urmărea din spatele unui stâlp. “Ia-l, ține-l!ˮ, spuse Nagarjuna hoțului. “Așa nu vei mai veni să mă deranjezi când voi dormi!ˮ. Hoțul luă castronașul și fugi. Însă se reîntoarse în dimineața următoare, cu castronașul și o rugăminte: “Atunci când mi-ai dăruit acest castronaș cu mare generozitate, m-ai făcut să mă simt foarte sărac. Învață-mă, cum faci tu să-ți procuri bogăția, care-ți permite să fii atât de liniștit și dezlipit de bunurile acestei lumi?ˮ.

Morala: nimeni nu poate să ne fure ceva dacă nu ne-am alipit inima de acel ceva.