Sf. Ioan Cassian

Astăzi vă voi prezenta un alt sfânt român: Sf. Ioan Cassian. Acest sfânt a trăit între anii 360-435. S-a născut în Dobrogea, la aproximativ 50 kilometri de Constanța de astăzi, aproape de localitatea Casimcea, dintr-o familie cu bunăstare. Spre vârsta de 17-18 ani pleacă la Ierusalim, împreună cu un prieten foarte bun pe nume Gherman, cu scopul cu de a cunoaște viața monahală despre care auzise numai lucruri frumoase în țară. De la Ierusalim va pleca în deșertul Egiptului, iar de aici la Constantinopol, unde va deveni un prețios colaborator și prieten al marelui Sf. Părinte Ioan Gură de Aur. Acesta l-a hirotonit diacon, împotriva voinței sale. Atunci când, în anul 403 Ioan Gură de Aur va fi depus și exilat de către împărăteasa Eudoxia, Ioan Cassian va fi trimis la Roma, la papa Inocențiu I pentru o intervenție în favoarea celui exilat. La Roma va fi hirotonit preot. De aici va pleca la Marsilia (Franța) unde va fonda două mănăstiri: una pentru femei și una pentru bărbați. Tot aici va compune și cele două opere fundamentale pentru monahismul occidental înainte de Sf. Benedict din Nursia: Convorbiri duhovnicești și Așezăminte mănăstirești. Este unicul latin venerat în Orient și este inclus printre părinții deșertului. Memoria liturgică în calendarul romano-catolic este în ziua de 23 iulie, iar în calendarul ortodox în ziua de 27-28 iulie. Păcat că noi romano-catolicii din România nu știm să ne cinstim sfinții noștrii așa cum o fac alte țări. Vor urma și alți sfinți....

Sfinti români: Sf. Teotim din Tomis

Tot se vorbește că nu există sfinți români. Iată unul: Sf. Teotim din Tomis, prăznuit în calendarul romano-catolic și cel ortodox la 20 aprilie.

Despre nașterea lui nu avem date certe, dar se cunoaște cu certitudine că și-a desfășurat activitatea la sfârșitul secolului al IV-lea și începutul secolului al V-lea, fiind contemporan cu unii dintre marii Sf. Părinți, cum ar fi: Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore de Nissa, Sf. Grigore din Nazianz, etc. Fericitul Ieronim vorbește elogios despre activitatea literară a acestui sfânt, în cartea Despre bărbații iluștrii, de unde deducem că la acea vreme era deja un om în floarea vârstei. Sozomen, un alt scriitor bisericesc, spune despre Teotim că era de neam scit, adică locuitor al Dobrogei, și că acesta purta părul lung, semn că el se ocupa cu filosofia monastică, adică cu viața monahală. Mai multe puteți citi pe www.univ-ovidius.ro/btcassian/SINAXAR_ORTODOX/sfinti/aprilie/sf_teotim_episcopul_tomisului.htm. Vor urma și alți sfinți....

PRIMUL EPISCOP ROMAN BEATIFICAT

Citiți despre acest eveniment istoric pe site-ul http://www.ercis.ro/

ȘTIAȚI CĂ...

Papa Ioan Paul al II-lea a beatificat și un țigan. Se numește Fericitul Ceferino Jimenez Malla. Pele, după poreclă, a fost împușcat pentru că a încercat să apere un preot care era închis pe nedrept. Toate acestea s-au întâmplat în ziua de 02 august 1936. Despre viața lui puteți citi aici:www.conferenciaepiscopal.es/.../Ceferino.htm

SITUATIA CAUZEI DE CANONIZARE A SLUJITOAREI LUI DUMNEZEU VERONICA ANTAL

Cauza de canonizare a Slujitoarei lui Dumnezeu Veronica Antal se află în faza numită romană, adică se află de mai bine de trei ani în fază de studiu la Congregatia pentru Cauzele Sfintilor din Vatican. Ce anume se analizează acolo? Toate documentele adunate la Procesul diecezan care s-a desfășurat în dieceza de Iasi între anii 2003-2007 si care însumează câteva mii de pagini. Relator al acestei cauze în Congregatie este Pr. Ols, iar colaborator extern este Pr. dr. Damian Gheorghe Pătrașcu. Cât va mai dura această cauză? Totul depinde de disponibilitatea celor care lucrează și de ajutorul lui Dumnezeu. Dacă vreți să aflați mai multe despre viața acestei tinere din Moldova care a dus o viață de sfințenie și a murit ca martiră, accesați site: http://www.ofmconv.ro/. Noi ce putem face pentru ca această cauză să ajungă cât mai repede la faza finală? Să ne rugăm și să cerem mijlocirea acestei Slujitoare a lui Dumnezeu în nevoile noastre. Să știți că există deja multe minuni atribuite acestei Slujitoare a lui Dumnezeu.

Fericita Maica Tereza de Calcutta

Sfințenia nu este un lux, ea este o necesitate

ȘTIAȚI CĂ...

Sf. Ecaterina de Siena provine dintr-o familie cu 25 de copii, ea fiind al 24 copil, și că mai avea o soră geamănă, Ioana, care a muriit în fragedă copilărie?

în sfârșit, demult nu mai intrasem pe blogutul meu drag

Promit, cu scuzele de rigoare, sa ma ocup de azi înainte mai mult de acest blogut micut al meu. Poate voi afisa ceva după amiază. Între timp, pot să vă spun că multă apă a mai curs pe Moldova iar eu am mai făcut câteva ceva, desigur lucruri frumoase.

Începem din nou un timp sfânt, timpul Adventului, un timp de pregătire pentru Naşterea Domnului nostru Isus Cristos. Pregătirea pentru Naşterea lui Cristos nu trebuie să fie numai exterioară, dar mai ales interioară. O altă ocazie de convertire, o altă ocazie de a reflecta asupra noastră, a credinţei noastre, a misterului unui Dumnezeu care "îşi permite" să se întrupeze. Unde? În inimile noastre. Să-l primim şi noi aşadar, să-l creştem frumos în "sânul nostru", pentru ca în noaptea de Crăciun să zămislim şi noi un prunc Isus frumos ca cel pe care l-a zămislit Sf. Fecioară Maria.

VINO DOAMNE ISUSE! MARANATHA

Pr. Valentin Maria Fartade

Aş vrea să scriu ceva despre acest preot, Pr. Valentin Maria Farţade, un bun prieten de-al meu care a trecut la cele veşnice în mod tragic acum cinci ani. A fost preot numai 5 (cinci) zile. Mergând acasă pentru a celebra liturghia de primiţie a murit într-un accident. Mult timp mi-a fost greu să accept acest lucru, dar iată că, în mod providenţial, ajungând în mâinile mele jurnalele sale pe care le-a ţinut timp de mai mulţi ani, jurnale în care a notat trăirile sale atât cele spirituale cât şi cele morale şi fizice, am ajuns să înţeleg misterul vieţii sale - dacă se poate înţelege un mister-. Nu lipseşte în nici o zi să nu fi cerut de la Isus şi de la Maica Domnului iubirea, renunţarea la propria voinţă şi harul de a deveni un frate franciscan bun şi un preot "după inima lui Isus". Şi-a dorit să devină un sfânt, aşa cum scria aproape în fiecare zi în jurnalul său. În acest sens, în afară de rugăciunile comunitare, mai zăbovea îndelung în adoraţie în faţa Sf. Sacrament, recita rozariul zilnic şi făcea o mulţime de alte devoţiuni particulare. Era bigot, la o vârstă aşa de tânără? Nu cred, pentru că ceea ce asculta la Sfânta Liturghie, ceea ce citea în Sfânta Scriptură, căuta imediat să-l pună în practică. Şi a reuşit, cred, foarte bine. Poate am să mai revin să mai relateze despre el, Pr. Valentin. Până atunci, cer şi eu pentru mine şi pentru toţi cei care vor citi aceste rânduri darul sfinţeniei, conştient fiind că "sfinţenia nu este un lux ci o necesitate" (Fericita Maica Tereza de Calcutta).