Începem din nou un timp sfânt, timpul Adventului, un timp de pregătire pentru Naşterea Domnului nostru Isus Cristos. Pregătirea pentru Naşterea lui Cristos nu trebuie să fie numai exterioară, dar mai ales interioară. O altă ocazie de convertire, o altă ocazie de a reflecta asupra noastră, a credinţei noastre, a misterului unui Dumnezeu care "îşi permite" să se întrupeze. Unde? În inimile noastre. Să-l primim şi noi aşadar, să-l creştem frumos în "sânul nostru", pentru ca în noaptea de Crăciun să zămislim şi noi un prunc Isus frumos ca cel pe care l-a zămislit Sf. Fecioară Maria.

VINO DOAMNE ISUSE! MARANATHA

Pr. Valentin Maria Fartade

Aş vrea să scriu ceva despre acest preot, Pr. Valentin Maria Farţade, un bun prieten de-al meu care a trecut la cele veşnice în mod tragic acum cinci ani. A fost preot numai 5 (cinci) zile. Mergând acasă pentru a celebra liturghia de primiţie a murit într-un accident. Mult timp mi-a fost greu să accept acest lucru, dar iată că, în mod providenţial, ajungând în mâinile mele jurnalele sale pe care le-a ţinut timp de mai mulţi ani, jurnale în care a notat trăirile sale atât cele spirituale cât şi cele morale şi fizice, am ajuns să înţeleg misterul vieţii sale - dacă se poate înţelege un mister-. Nu lipseşte în nici o zi să nu fi cerut de la Isus şi de la Maica Domnului iubirea, renunţarea la propria voinţă şi harul de a deveni un frate franciscan bun şi un preot "după inima lui Isus". Şi-a dorit să devină un sfânt, aşa cum scria aproape în fiecare zi în jurnalul său. În acest sens, în afară de rugăciunile comunitare, mai zăbovea îndelung în adoraţie în faţa Sf. Sacrament, recita rozariul zilnic şi făcea o mulţime de alte devoţiuni particulare. Era bigot, la o vârstă aşa de tânără? Nu cred, pentru că ceea ce asculta la Sfânta Liturghie, ceea ce citea în Sfânta Scriptură, căuta imediat să-l pună în practică. Şi a reuşit, cred, foarte bine. Poate am să mai revin să mai relateze despre el, Pr. Valentin. Până atunci, cer şi eu pentru mine şi pentru toţi cei care vor citi aceste rânduri darul sfinţeniei, conştient fiind că "sfinţenia nu este un lux ci o necesitate" (Fericita Maica Tereza de Calcutta).

Sf. Anton de Padova

Ma aflu in aceste zile la Bazilica Sf. Anton de Padova pentru a da o mana de ajutor. O experienta foarte interesanta pentru mine. Zilinic stau la spovezi cateva ore, altele la binecuvantari si celebrez o sfanta liturghie in bazilica unde predic pentru pelerini. Sf. Anton sa va binecuvanteze pe toti si sa mijloceasca pentru fiecare dintre noi.

Veronica Antal

Nisiporeşti: La 50 de ani de la moartea Veronicăi Antal În biserica din Nisiporeşti s-a celebrat, duminică, 24 august 2008, începând cu ora 11.00, o sfântă Liturghie solemnă cu ocazia comemorării a 50 de ani de la moartea slujitoarei lui Dumnezeu Veronica Antal. La 24 august 1958, Veronica Antal (1935-1958), în timp ce se întorcea la Nisiporeşti de la sfânta Liturghie de la Hălăuceşti, jud. Iaşi, în mijlocul câmpului, a fost atacată de un tânăr care voia să-i păteze viaţa curată. Pentru că nu i-a cedat, a ucis-o cu 42 de lovituri de cuţit. Avea 23 de ani. Liturghia a fost prezidată de pr. Emilian Cătălin, ministru provincial al Provinciei Fraţilor Minori Conventuali din România, alături de care au fost un sobor de preoţi şi sute de credincioşi veniţi din împrejurimi şi din alte parohii ale Diecezei de Iaşi. La predică, pr. Vacaru Ştefan, paroh de Barticeşti, interpretând lecturile biblice ale zilei, a scos foarte bine în evidenţă figura şi exemplul luminos al slujitoarei lui Dumnezeu Veronica Antal, ea fiind cea care prin viaţa şi moartea ei a ştiut să întrupeze cuvântul lui Dumnezeu în inima şi sufletul ei, mai ales prin credinţa de care a dat dovada în momentul suprem al morţii. Şi-a întărit această credinţă, spunea pr. Ştefan, prin rugăciunea zilnică, prin participarea la sfânta Liturghie şi practicarea tuturor celorlalte virtuţi creştine. Astfel, slujitoarea lui Dumnezeu Veronica Antal este şi poate fi pentru fiecare dintre credincioşi, dar mai ales pentru tinerii şi tinerele de astăzi, un imbold spre o viaţă trăită în curăţie şi un exemplu de credinţă nestrămutată în vâltoarea vieţii de astăzi. La sfârşitul sfintei Liturghii, pr. Isidor Mocanu, magnus poenitentiarius şi delegat din partea episcopului Petru Gherghel pentru această ocazie, a dat citire unui mesaj din partea păstorului diecezei. În acest mesaj Preasfinţitul Petru Gherghel a subliniat cum viaţa şi moartea acestei tinere a stat tot timpul sub semnul iubirii divine, iubire pe care a acceptat-o până la jertfa supremă şi care rodeşte continuu de acum de 50 de ani în sânul comunităţii din Nisiporeşti şi din întreaga noastră dieceză. A urmat procesiunea în cimitirul parohial la mormântul slujitoarei lui Dumnezeu Veronica Antal, unde s-au înălţat cântece şi rugăciuni atât ca mulţumire pentru acest exemplu de sfinţenie, cât şi pentru ridicarea cât mai grabnică la cinstea altarelor a acestei slujitoare a lui Dumnezeu. Pr. Damian Pătraşcu lecturi: 352.

SFÂNTUL MAXIMILIAN KOLBE

Astăzi Biserica Romano-Catolică îl sărbătoreşte pe Sf. Maximilian Kolbe, martir al dragostei faţă de aproapele. A fost ucis de nazişti în lagărul de la Auschwitz. A fondat marea familie a Armatei Maicii Domnului, asociaţie publică internaţională care îşi propune să întărească credinţa în lume prin devoţiunea specială faţă de Maica Domnului. La fondarea acestei asociaţii a contribuit şi Pr. Iosif M. Petru Pal, şi acesta mort în faimă de sfinţenie şi al cărui mormânt se află în biserica romano-catolică din Parohia Luizi-Călugăra (BC).

Duminica 24 august se va face un pelerinaj la Nisiporesti cu ocazia a 50 de la moartea Slujitoarei lui Dumnezeu Veronica Antal. Sf. Liturghie se va celebra la orele 11:00. Va asteptam cu totii.

Tocmai am ajuns de la Roma unde am fost la Congregaţia pentru cauzele sfinţilor cu privire la cauza de canonizare a Slujitoare a lui Dumnezeu Veronica Antal. Ce pot spune: "Semne bune anul are"!

DIVERSE FORME DE TRĂIRE A UNICEI SFINŢENII (V)

"Acestora li se adaugă şi laicii aleşi de Dumnezeu care sunt chemaţi de episcop pentru a se dedica pe deplin activităţilor apostolice şi care lucrează cu mult rod în ogorul Domnului.
Soţii şi părinţii creştini, urmându-şi propria cale, printr-o iubire fidelă trebuie să se susţină reciproc în har în tot cursul vieţii, iar pe copii pe care i-au primit cu dragoste de la Dumnezeu să-i educe în învăţătura creştină şi în virtuţile evanghelice. Ei oferă astfel tuturor o pildă de iubire neobosită şi generoasă, edifică o fraternitate a carităţii şi se fac martori şi colaboratori ai rodniciei Maicii Biserici, ca semn şi participare la iubirea cu care Cristos şi-a iubit Mireasa şi s-a dat pe Sine pentru ea" (LG 41( va urma... În poză: fericiţii soţi Alois şi Maria Beltrame Quattroccchi beatificaţi de Sf. Părinte Papa Ioan Paul al II-lea

Diverse forme de trăire a unicei sfinţenii (IV)

"La misiunea şi harul Marelui Preot participă într-un mod deosebit şi slujitorii din ordinele inferioare, în primul rând diaconii, care, slujind tainelor lui Cristos şi Bisericii, trebuie să se păstreze curaţi de orice viciu, să fie plăcuţi lui Dumnezeu şi să făptuiască tot binele înaintea oamenilor (cf. 1 Tim 3, 8-19 şi 12-13). Clericii, care, chemaţi de Domnul şi puşi deoparte pentru El, se pregătesc sub privegherea păstorilor pentru exercitarea unei slujiri sacre, sunt datori să-şi conformeze gândurile şi inimile unei alegeri atât de înalte: stăruitori în rugăciune, înflăcăraţi în iubire, cugetând la tot ce este adevărat, drept şi cu unume bun, săvârşind toate pentru slavaşi cinstea lui Dumnezeu" (LG 41) va urma...

Diverse forme de trăire a unicei sfinţenii (III)

"Preoţii, asemenea episcopilor, a căror cunună spirituală sunt, participând la harul misiunii lor, prin Cristos,veşnicul şi unicul Mijlocitor, trebuie să crească, prin exercitarea zilnică a îndatoririi lor, în iubirea de Dumnezeu şi de aproapele, să păstreze legătura comuniunii preoţeşti, să abunde în orice bogăţie spirituală şi să de-a tuturor mărturie vie despre Dumnezeu, după exemplul acelor preoţi care, de-a lungul veacurilor, într-o slujire deseori umilă şi ascunsă, au lăsat o strălucită pildă de sfinţenie. Lauda lor răsună în Biserica lui Dumnezeu. Rugându-se şi aducând Jertfa - în virtutea îndatorii lor - pentru Turma încredinţată şi pentru întreg Poporul lui Dumnezeu, conştienţi de ceea ce fac şi imitând ceea ce săvârşesc, departe de a fi împiedicaţi de grijile, primejdiile şi ostenelile apostolatului, ei trebuie să se ridice, mai degrabă, prin ele, la o sfinţenie mai înaltă, hrănindu-şi şi înviorându-şi activitatea la izvoarele nesecate ale contemplaţiei, spre bucuria întregii Biserici a lui Dumnezeu. Toţi preoţii, şi în special aceia care prin hirotonire sunt numiţi preoţi diecezani, să nu uite în ce măsură contribuie la sfinţenia lor unirea fidelă şi cooperarea generoasă cu Epicopul lor" (LG 41) va urma...