Apoftegma 23 despre avva Antonie aduce în atenţie o temă perenă
în reflecţia tuturor generaţiilor de monahi. Uneori se spune direct, alteori
suntem lăsaţi doar să înţelegem: istoria aduce cu sine degradarea perpetuă,
generaţie după generaţie, secol după secol, a celor care luptă războiul nevăzut.
Dumnezeu nu mai îngăduie ispitele de altădată din pricina nevolniciei crescânde.
Aceasta este ideea centrală a apoftegmei cu numărul 23 despre avva Antonie:
"Dumnezeu nu mai îngăduie războaie spirituale asupra generaţiei de azi, precum
îngăduia asupra celor vechi, întrucât ştie că cei de azi sunt slabi şi nu
rezistă".
Cuvintele avvei Antonie se pot limpezi mai bine dacă citim în
paralel încă o apoftegmă din acelaşi Pateric egiptean. Este vorba despre un
cuvânt al avvei Visarion: "Ori de câte ori se întâmplă să fii în pace şi să nu
lupţi, smereşte-te şi mai tare; ca să nu începem să ne fălim cu bucuriile
străine şi să atragem războiul. De multe ori din cauza slăbiciunii noastre
Dumnezeu ne cruţă de război ca să nu pierim".
De aici trebuie să înţelegem în primul rând faptul că războiul
spiritual, purtat împotriva patimilor şi slăbiciunilor, nu este un accident în
viaţa noastră pământească, ci este ceva constant. Variază doar intensitatea, în
funcţie de judecăţile lui Dumnezeu, care uneori îngăduie războiul mai cu tărie,
alteori nu. Orice ai face, o asemenea luptă nu poate fi evitată.
Dumnezeu nu îngăduie ispite dincolo de puterea omului de a
îndura. În timp, bărbăţia asceţilor se erodează, constată aceşti părinţi, şi
tocmai de aceea nevoitorii au avut întotdeauna la mare cinste pe cei din
generaţiile anterioare. "Vieţile Sfinţilor" a fost şi este încă o carte de
căpătâi pentru monahi şi nu numai. Sfinţii de oarecând sunt modele înalte, însă
nu intangibile. Dacă modelul lor pare a fi de neatins este fie pentru că suntem
comozi, fie pentru că din viziunea privind desăvârşirea celor de mai de mult şi
nevolnicia noastră s-au născut unele biografii ale sfinţilor, care să fie
idealizate până la deformare, devenind ireale şi lipsite de credibilitate. Asta
nu din cauza minunilor pe care le relatează, şi care fac parte în mod real din
viaţa cotidiană a sfinţilor, ci din cauza modului şablonard în care aceste
biografii sunt redactate.
Scriind aceste lucruri, nu intenţionez câtuşi de puţin să
diminuez importanţa sfinţilor sau să neg adevărul afirmaţiei Sfântului Antonie,
cum că cei de demult au fost mai buni decât cei de astăzi. Lucrurile trebuie
văzute la adevărata lor măsură. Istoria vine cu modificările ei, care afectează
şi viaţa duhovnicească. Spre exemplu cele două războaie mondiale, cu vărsările
lor masive de sânge, au produs în opinia unor părinţi duhovniceşti, o ruptură
definitivă. Revărsarea de ură care s-a declanşat atunci a făcut ca Dumnezeu să
ridice harul de pe pământ. Dar, dincolo de orice astfel de modificări, există o
umanitate comună a celor de atunci şi a celor de acum. Suntem cu toţii parte în
Adamul total. Suntem interconectaţi. În pofida tuturor schimbărilor, nevoinţa şi
sfinţenia sunt pe mai departe posibile. Iar dacă în timpurile de început harul
prisosea, acum abundă experienţa multor generaţii care înaintea noastră au
lucrat desăvârşirea şi ne-au lăsat mărturii despre lupta lor.
Autor: P. Siladi
Sursa: www.ziarullumina.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial