Studiile teologice ale Apostolilor

După ce apostolii, ca orice evreu credincios, au terminat studiile elementare din sinagogă, au fost admişi la studii teologice superioare în şcoala lui Isus Cristos. Admiterea la studiile liceale a avut loc pe lac cu ocazia pescuirii minunate (Lc 5,1-11). Examenul de maturitate (capacitate) al apostolilor a avut loc în Cezareea lui Filip, Petru fiind şef de promoţie (Mt 16,13-20). Toţi apostolii au fost promovaţi şi admişi la facultate, la studiile pentru licenţă, specialitatea „misterul pascal”, adică taina crucii, morţii şi învierii lui Cristos. Examenul de licenţă s-a ţinut sub Crucea lui Cristos, fiind promovat numai apostolul Ioan de la „pastorală” şi de toate femeile de la „asistenţă socială”. Reexaminarea a avut loc după Învierea lui Cristos, la marea Tiberiadei, din nou cu ocazia unei pescuiri minunate. Banchetul de absolvire a fost unul de tip euharistic cu pâine şi peşte în loc de vin. Petru a fost examinat separat cu întreita întrebare: „Simone, fiul lui Iona, mă iubeşti / ţii la mine?” şi instituit din nou şef de promoţie (Io 21). Cu profesorul Isus Cristos, studiile au fost intensive, aşa că apostoli au terminat atât liceul cât şi facultatea în aproximativ trei ani.

1. Secţiile şcolii lui Isus Cristos Pe lângă funcţiile de profet, rege, preot şi mire Isus Cristos este şi învăţător sau rabin suprem: „voi să nu vă numiţi Rabbi fiindcă unul singur este Învăţătorul (didáskalos) vostru” (Mt 23,8). Este numit „Învăţător (didáskale) bun” de bogatul care-l întreabă ce să facă ca să moştenească viaţa veşnică (Mc 10,17; Lc 18,18). Fariseul Nicodim, fruntaş al iudeilor, i se adresează: „Rabbi, ştim că eşti un învăţător (didáskalos) venit de la Dumnezeu” (In 3,1-2). Marta, sora lui Lazăr, îl numeşte şi ea „Învăţătorul” (In 11,28: didáskalos). Iuda, când îl predă sărutându-l, i se adresează: „Rabbi” (Mc 14,45). Spre deosebire de scribii evrei, Isus Cristos îi învăţa pe oameni calea lui Dumnezeu (Mt 22,16) ca unul care avea autoritate-putere (Mt 7,29). Isus Cristos fiind Maestru avea ucenici, fiind Învăţător a avut elevi, instruindu-i nu într-o clădire ci itinerant. Evangheliile vorbesc de două clase de ucenici bărbaţi pentru specialitatea „pastorală” şi o clasă de femei pentru specialitatea „asistenţă socială” (Lc 8,1-3). Prima clasă era formată din 12 ucenici sau apostoli, seminţele „noului Israel”: „Simon, numit Petru, şi Andrei, fratele lui, Iacob al lui Zebedeu şi Ioan, fratele lui, Filip şi Bartolomeu, Toma şi Matei, vameşul, Iacob al lui Alfeu şi Tadeu, Simon Cananeanul şi Iuda Iscariotul, care l-a predat” (Mt 10,1-4). A doua clasă era formată din 70 de ucenici, trimişi ca şi cei 12 apostoli în „practică pastoral-misionară” (Lc 10,1-11). Clasa de „asistenţă socială” era formată numai din femei: „Maria, zisă Magdalena; Ioana, soţia lui Cuza, administratorul lui Irod; Susana şi multe altele, care slujeau cu averile lor” (Lc 8,2-3).

2. Studiile liceale Locul examenului de admitere la „liceul” lui Isus Cristos, al lui Petru, Iacob şi Ioan, a fost pe lacul Ghenizaret cu ocazia pescuirii minunate (Lc 5,1-11), având ca unică probă verificarea disponibilităţii candidaţilor de a acţiona (pescui) după cuvântul lui Cristos (Lc 5,4-5). Candidatul Petru cunoştea bine toate regulile artei pescuitului căci era pescar de meserie. Timpul potrivit pentru pescuit este noaptea, nu dimineaţa, şi locul potrivit este în larg, nu la ţărm. Petru constată că toată truda nocturnă după tehnica pescuitului a fost zadarnică. Nu au pescuit nimic, dar acceptă să acţioneze după cuvântul lui Isus Cristos şi miracolul se înfăptuieşte. Examenul este luat. Petru, Iacob şi Ioan sunt promovaşi, aşa că lasă totul şi-l urmează pe Isus spre a se pregăti să devină pescari de oameni. În Cezareea lui Filip, unde Isus Cristos se retrage cu apostolii pentru un timp de reculegere spirituală şi verificare a vocaţiei (Mt 16,13-20), are loc examenul de maturitate (capacitate) al apostolilor. Examenul constă din două întrebări: o întrebare de cultură generală, cu privire la opinia publică, părerea oamenilor despre Fiul omului (Mt 16,13: „cine spun oamenii că este Fiul omului?”), şi o întrebare de cultură personală (Mt 16,15: „dar voi cine spuneţi că sunt?”). Toţi apostolii sunt promovaţi şi admişi la specializare în taina Crucii, pentru că, în frunte cu Petru, recunosc în Fiul omului, nu ca mulţimile, un simplu profet, ci pe „Cristosul, Fiul Dumnezeului viu” (Mt 16,16). Această cunoaştere a mesianităţii şi dumnezeirii lui Isus Cristos este primită printr-o revelaţie aparte, prin înţelegerea dăruită de Tatăl ceresc şi nu prin simţul sufletesc al percepţiei sau simţirii (Mt 16,17: „carne şi sânge”), nu prin cel al opiniei personale sau publice bine cunoscute (Mt 16,14) şi nici prin fantezie, imaginând în Cristos un rege omenesc ca fiii lui Zebedeu (Mt 20,20-28), sau prin gândire discursivă (printr-un raţionament omenesc). Simon Petru, ca „şef de promoţie”, primeşte drept premiu o fericire (Mt 16,17: „fericit eşti, Simone, Bariona”) şi „cheile” primei promoţii de apostoli (Mt 16,19: „cheile Împărăţiei cerurilor”), spre a „lega” şi ”dezlega/elibera” pe pământ cu consecinţe în cer (Mt 18,18), chei necesare pentru accesul, fără opreliştea morţii, din Biserica pământească, fondată de Cristos pe temelia apostolilor (Mt 16,18; Ef 2,20), în Biserica cerească.

3. Studiile superioare Promovat fiind examenul de maturitate de către toţi cei 12 ucenici, Isus Cristos le-a putut anunţa pentru prima dată subiectul principal pentru studiile superioare de licenţă, specializarea în „misterul pascal”, în taina patimii, morţii şi învierii lui Cristos (Mt 16,21: Isus Cristos „trebuie să meargă la Ierusalim şi să pătimească multe din partea bătrânilor, a preoţilor şi cărturarilor şi să fie omorât şi a treia zi să învieze”).  Petru, şeful de promoţie la examenul de maturitate, promovat „cardinal, secretar de stat”, responsabil cu politica apostolică, înfăptuieşte primul act de diplomaţie. Gândind la cele ale oamenilor, şi nu la planul de mântuire al lui Dumnezeu, Petru îi propune lui Isus Cristos ocolirea crucii, făcând involuntar jocul Diavolului, fapt pentru care este respins de Isus cu aceleaşi cuvinte cu care l-a respins pe Diavol în scena ispitirilor din pustiu: „pleacă din faţa mea, Satană!” (Mt 16,22-23, cf. 4,10). Un act modern de diplomaţie ecleziastică, orientat spre ocolirea Crucii (persecuţiei), a fost dialogul Secretariatului de stat al Vaticanului cu regimurile comuniste din estul Europei (ost politik), pentru a da puţin oxigen bisericilor catolice sufocate de persecuţia comunistă. Perspectiva patimii, morţii şi învierii a mai fost anunţată de Isus încă de două ori. A doua oară după schimbarea la faţă (Mt 17,22-23) şi a treia oară suindu-se la Ierusalim (Mt 20,17-19). Ucenicii nu au putut digera această perspectivă şi de aceea, la examenul de licenţă de sub Cruce, nu s-a prezentat decât ucenicul iubit, Ioan, şi femeile de la asistenţă socială (Mt 27,55-56; In 19,25-26). Petru diplomatul, care i-a promis lui Isus că va merge cu el până la moarte (Mt 26,33‑35), a încercat să promoveze examenul Crucii, urmându-l pe Isus arestat în palatul marelui preot „cu pilele” puse de Ioan (In 18,15-17). Dar a experimentat falimentul diplomaţiei omeneşti care l-a dus la întreita lepădare de Cristos, lepădare spălată cu plânsul amar (Lc 22,54-62). Reexaminarea apostolilor a avut loc după învierea lui Isus Cristos, pe malul lacului Tiberiadei (In 21,1-14). După o noapte în care n-au pescuit nimic în larg fără Isus (v.3), dimineaţa, lângă mal, în timpul şi locul nepotrivit pentru pescuit, ascultând de îndemnul lui Isus, cei pregătiţi să devină „pescari de oameni”, au pescuit 153 de peşti mari (vv. 6.11). Reexaminarea se completează şi cu „banchet de absolvire” de tip euharistic cu pâine şi peşte fript în loc de vin. Între simbolul euharistic al potirului cu vin şi al peştelui fript există echivalenţă, ambele indicând suferinţa şi moartea. Peştele, simbol cristic în catacombe, iese din mediul său natural, apa, intră în atmosfera umană, moare şi este consumat fript. La fel, Isus Cristos iese din mediul divin, intră în cel uman, moare şi se oferă ca hrană fript de focul Duhului Sfânt.

Înainte de a fi instituit „şef de promoţie”, Petru este examinat şi separat cu întreita întrebare: „Simone, fiul lui Iona, mă iubeşti/ ţii la mine (agapein, de două ori şi o dată, philein)?”, pentru a fi iertat de întreita lepădare. După experienţa celor trei renegări din curtea marelui preot, Petru răspunde prudent: „da, Doamne (tu le ştii pe toate), tu ştii că ţin la tine (philein)” (In 21,15-17). Mulţumit de mărturisirea lui Petru, Înviatul îi încredinţează paşterea mieluşeilor şi păstorirea oilor cuvântătoare. După prevestirea sorţii lui Petru, Isus Cristos îi spune ca el, şi nu Ioan, să-l urmeze în primat şi martiriu (In 21,19-22). Astfel, „cardinalul” Petru este ales „papă” (protos). Cu ucenicul pe care-l iubea, Isus avea alte planuri. Prin revelaţia din cartea Apocalipsei (istoria viitoare a lumii şi a bisericii), dezvăluită de Isus Cristos înviat, Ioan va rămâne cu noi, „nemuritor”, până la reîntoarcerea lui Isus Cristos (In 21,23). După ce i-a mai instruit pe apostoli cu privire la Împărăţia lui Dumnezeu, timp de patruzeci de zile, Înviatul s-a înălţat la cer la dreapta Tatălui, poruncindu-le apostolilor să nu se depărteze de Ierusalim până nu vor fi îmbrăcaţi cu putere de sus primind făgăduinţa Tatălui (Fapte 1,3-4; Lc 24,49). Apostoli au primit făgăduinţa Tatălui, adică pe Duhul Sfânt sub chip de limbi de foc, la Rusalii (Fapte 2,1-21), devenind astfel „doctori în teologie”. Această succintă prezentare a studiilor teologice ale apostolilor, într-un limbaj simbolic actualizat conform structurii actuale a învăţământului teologic, este dedicată preoţilor greco-catolici cu studii teologice clandestine şi celor din eparhia de Cluj-Gherla care au urmat un curs intensiv de patru semestre, în perioada 1990-1992, şi care în 25 februarie 2012 au sărbătorit la Cluj-Napoca aniversarea a 20 de ani de la terminarea studiilor teologice.

Autor: S. Făgăraș

Sursa: www.oglindanet.ro