joi, 11 august 2011

SF. IOAN GURĂ DE AUR: DESPRE SIMȚURI (IV)

Ochii

Mai exista o poarta, mai frumoasa decât celelalte, dar si mai greu de pazit; se afla mai sus pe chip si e larg deschisa: poarta ochilor. Are multe ferestruici si prin ea se poate privi în afara dar si înauntru daca e bine tacuta.

Aici legile trebuie sa fie foarte stricte. Prima este aceasta: copilul nu trebuie lasat la teatru, ca sa nu fie lovit de ruina si pe poarta auzului si pe cea a ochilor. Chiar si la piata când iese cu pedagogul, acesta trebuie sa fie atent si s-o ia mai degraba pe ulicioare; trebuie sa-l sfatuiasca si pe copil sa faca la fel ca sa nu cada prada ispitelor si sa nu poata fi vazut de oameni nerusinati; oamenii gândesc vrute si ne vrute.

De asemenea, copilul trebuie sa se tunda ca sa aiba un aspect cuviincios, sa nu se îngrijeasca de tinuta mai mult decât este necesar si daca, uneori, protesteaza ca nu i se da voie sa poarte podoabe sau sa se faca frumos, sa i se spuna ca tocmai a fi natural este cea mai mare podoaba.

Ca sa nu fie tentat sa priveasca tot ce e necuviincios în jur si sa fie aparat de nerusinare e de ajuns sa-i spui istoriile cu fiii lui Dumnezeu care au pacatuit cu fiii oamenilor, cu Sodomitii, cu gheena si cu câte mai sunt de felul acesta.

Arata-i apoi alte lucruri frumoase, ca sa-i îndepartezi ochii de acele spectacole nerusinate, arata-i cerul, soarele, pamântul, florile, livezile, frumusetea cartilor. Cu ele sa-si desfete privirea si cu multe alte frumuseti care nu-i vatama sufletul.

E greu sa pazesti poarta ochilor, pentru ca înauntrul ei arde un foc si exista necesitatea fireasca despre care îti poate vorbi orice om. E bine pentru copil sa cânte imnuri dumnezeiesti. Daca în launtrul sau nu se trezeste dorinta de lucrurile de afara, atunci nici nu simte nevoia sa le priveasca. Sa nu se scalde împreuna cu femei: e un obicei rau; nici sa-l trimiti în locuri unde exista multe femei.

Sa-i spui mereu istoria lui Iosif si mai târziu, dupa ce mai creste, sa-i spui despre împaratul Cerurilor si despre minunata rasplata pe care le-o pregateste El oamenilor întelepti.

Sa-i promiti ca-i vei gasi o sotie frumoasa si ca-l vei lasa mostenitorul tau. Daca-l vezi nemultumit, ameninta-l spunându-i: “Nu vom putea gasi, fiul meu, o sotie virtuoasa daca tu nu te pazesti de desfrâu si nu te exersezi în virtute. Daca esti rabdator, de îndata ce îti gasesc o sotie cumsecade, te vei casatori cu ea”.

Daca a fost învatat de la început sa nu vorbeasca urât, atunci evlavia a prins radacini în sufletul lui. Sa-i vorbesti despre frumusetea sufletului. Picura-i în suflet întelepciunea si învata-l sa fie întelept si cuminte cu femeile. Spune-i ca daca e dispretuit de vreo roaba, aceasta arata ca gândeste ca o roaba si avertizeaza-l ca trebuie sa fie foarte atent. Mai spune-i ca cineva care vorbeste se face usor cunoscut de ceilalti, dar daca doar priveste, nu-i va patrunde nimeni în suflet si ca, atunci când e cu multa lume poate privi si stapâni numai din priviri fata pe care o doreste.

Sa nu aiba nici o legatura cu femeile si nici o femeie sa nu vada în afara de mama sa. Sa nu-i dai bani. Nimic nerusinat sa nu-i patrunda în suflet. Sa învete sa dispretuiasca viata trândava, de placeri si celelalte.

din Sf. Ioan Gură de Aur, “Parinti, copii si cresterea lor”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial