Pastorul a venit la biserică printre nămeţi în acea dimineaţă geroasă şi senină a celei de-a doua zi a Crăciunului şi a văzut că, din scena nativităţii pe care o montase în curtea bisericii sale, lipsea pruncul din iesle. S-a supărat gîndindu-se că există nătărăi pe lumea asta în stare să fure micul prunc din mizanscenă, a apucat-o spre biserică hotărît să telefoneze meşterului cu care realizase micul ansamblu pentru grabnica amplasare a unui nou prunc, cînd a văzut în susul străzii un copil trăgînd fericit după el o sanie. A privit mai atent şi a văzut că pe sanie se află chiar pruncul lipsă din curtea bisericii sale şi l-a admonestat pe copil: „De ce ai luat statueta din iesle?“. Copilul s-a oprit puţin speriat şi a răspuns: „Toată săptămîna trecută m-am rugat la El ca să-mi aducă de Crăciun o sanie şi I-am promis că, dacă o primesc, primul pe care am să-l plimb cu sania va fi chiar El. Acum, mă ţin de cuvînt“.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial