miercuri, 17 noiembrie 2010

TEXTE PATRISTICE DESPRE NECESITATEA STUDIULUI SF. SCRIPTURI

Este salutar să se citească Sf. Scripturi (Ioan Damaschinul, Expunerea credinţei adevărate, 4, 17).
Spune Apostolul: „După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci, în zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi prin Care a făcut şi veacurile” (Evr 1, 1-2). Cu ajutorul Duhului Sfânt, deci, au vorbit legea, profeţii, evangheliştii, apostolii, doctorii şi învăţătorii. De aceea toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi este cu siguranţă folositoare (cf. 2 Tim 3, 16). Este deci frumos şi salutar să se cerceteze Scripturile divine. Ca un copac sădit de-a lungul apelor, tot astfel sufletul meu, irigat de Scriptura divină, creşte şi aduce rod la timpul potrivit (Ps 1, 3), adică dreapta credinţă, şi totdeauna este plină de frunze înverzite, adică de operele bineplăcute lui Dumnezeu. De către Sfintele Scripturi într-adevăr, suntem conduşi către faptele virtuoase şi contemplaţia pură. Găsim în ele stimulul pentru orice virtute şi îndepărtarea de orice viciu. Dacă, deci, vom învăţa cu iubire, vom învăţa mult: într-adevăr, cu silinţa, oboseala şi harul lui Dumnezeu care dăruieşte totul, se obţine totul, pentru că cel care cere primeşte, cel care caută găseşte şi celui care bate i se va deschide (Lc 11, 10).

A cunoaşte Biblia (Ieronim, Scrisoarea 53, către Paulin)

Există o înţelepciune a lui Dumnezeu, învăluită în mister, pe care Dumnezeu ni l-a pregătit nouă înainte de veacuri (1 Cor 2, 7). Această înţelepciune a lui Dumnezeu este Cristos: Cristos într-adevăr, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu… În El sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei: El, ascuns în mister, fusese deja pregătit pentru noi dinainte de veacuri. Da, predestinat şi prefigurat în Lege şi profeţi. Profeţii erau numiţi într-adevăr vizionari tocmai pentru că lor le era dat să-l vadă, în timp ce alţii nu-l vedeau. Avraam a văzut ziua sa şi sufletul i s-a umplut de bucurie. Pentru Ezechiel cerurile erau deschise, în timp ce poporul păcătos nu putea să penetreze secretul. Ia-mi vălul de pe ochi – spune David – şi voi contempla minunăţiile legii Tale (Ps 118, 18). Legea într-adevăr este spirituală şi este necesar ca să fie îndepărtat vălul care o ascunde, pentru a o putea înţelege şi pentru a contempla gloria lui Dumnezeu faţă în faţă (cf. 2 Cor 3, 14-18).

În cartea Apocalipsei este prezentată o carte ferecată cu şapte sigilii. Dacă o dai unei persoane instruite, îţi va răspunde: „Cum aş putea să o citesc dacă este sigilată?”. Câte persoane astăzi se cred învăţate şi ţin în mână o carte sigilată! Şi n-o pot deschide, dacă nu o deschide cel care are cheia lui David: dacă o deschide, nimeni nu o va putea închide, şi dacă o va închide nimeni nu o va putea deschide (Apoc 3, 7).

În Faptele Apostolilor, eunucul – sau mai exact „omul” etiopian eunuc: astfel îl numeşte într-adevăr Scriptura – în timp ce citeşte cartea lui Isaia, este interogat de către Filip: Crezi că vei putea înţelege ceea ce citeşti? Iar acesta răspunde: Cum aş putea înţelege, dacă nimeni nu-mi explică? (Fap 8, 30, 31). În ce mă priveşte pe mine, desigur nu sunt mai sfânt decât acest eunuc şi nici mai înţelept. Acest om pleacă din Etiopia, adică din extremitatea lumii, abandonând curtea regească pentru a veni la templu: şi este atât de mare iubirea sa pentru lege şi pentru cunoaşterea lui Dumnezeu încât chiar şi în trăsură continuă să citească Sf. Scriptură. Însă, deşi ţine cartea în mână şi începe să înţeleagă câte ceva din cuvintele Domnului, nu-l cunoaşte încă pe acel Dumnezeu pe care, fără a ştii, îl venerează în cartea sa. Ajunge Filip şi i-l arată pe Isus, pe care litera îl ţinea ascuns şi închis. Ce minunată putere are omul înţelept! Imediat, eunucul crede, este botezat şi devine credincios şi sfânt; era discipol şi devine, la rândul său, învăţător…

Spune-mi, atunci, draga frate: a trăi între textele sacre, a le medita întotdeauna, a nu cunoaşte altceva, a nu căuta altceva, nu şi se pare că înseamnă deja, încă de aici de pe pământ, a locui în împărăţia cerurilor? Nu aş vrea ca tu, citind Sf. Scripturi, să fii dezamăgit de simplitatea şi, aş spune aproape, de banalitatea limbajului, care poate depinde de o traducere defectuoasă sau de o prezenţă de spirit anume studiată, pentru a face mai uşoară înţelegerea: într-o singură şi aceeaşi frază, omul cult şi ignorant, simplu vor putea descoperi semnificate diferite, fiecare după capacitatea lui. Nu sunt atât de neruşinat şi stupid să mă înşel să cunosc toate aceste lucruri: ar fi ca şi cum aş vrea să văd pe pământ fructele unui copac care are rădăcinile plantate în cer. Mărturisesc însă că doresc acest lucru:nu voi sta desigur în lenevie, şi dacă refuz să iau locul maestrului, îţi promit să-ţi fiu tovarăş. Celui care cere i se dă, celui care bate i se deschide şi cel care caută găseşte. Să căutăm deci să învăţăm aici pe pământ acele adevăruri a căror cunoaştere le vom primi pentru totdeauna în cer.

Îndemn presant să se citească Sf. Scriptură (Grigore cel Mare, Scrisoare către Teodor)

Aţi primit de la Sf. Treime daruri spirituale, darul bogăţiei, darul milostivirii şi al iubirii, şi totuşi vă preocupaţi fără încetare de afacerile lumeşti, vă aruncaţi cu totul într-o activitate fără sfârşit şi neglijaţi să citiţi în fiecare zi cuvintele Răscumpărătorului nostru. Dar ce este Sf. Scriptură dacă nu o scrisoare a atotputernicului Dumnezeu către creatura sa? Dacă excelenţa voastră ar fi plecat undeva şi ar primi o scrisoare de la împăratul pământesc, desigur că nu aţi avea linişte şi nu aţi închide ochii înainte să fi citit scrisoarea împăratului.

Acum, împăratul cerului, Domnul oamenilor şi al îngerilor, va trimis vouă, pentru mântuirea voastră, o scrisoare; şi totuşi, dumneavoastră, preaiubit fiu, întârziaţi să o citiţi imediat. Permiteţi-vă în fiecare zi oboseala de a cunoaşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru a dori cu mai multă ardoare ceea ce este veşnic, pentru a înflăcăra sufletul vostru de o mai mare dorinţă pentru cer. Cu cât este mai mare acum neliniştea inimii voastre faţă de Creator, cu atât mai mare va fi într-o zi liniştea voastră veşnică. Întru aceasta, atotputernicul Dumnezeu să trimită asupra domniei voastre pe Duhul mângâietor. Să umple inima voastră de prezenţa sa şi să o ridice în înălţimi!

Lectura zilnică a Sfintei Scripturi în casă (Ioan Gură de Aur, Predică asupra Genezei, 29, 2).

Vă recomand să veniţi aici cu constanţă, şi să citiţi cu sârguinţă Scripturile divine; şi nu numai când sunteţi aici, dar şi acasă să luaţi în mână cărţile sacre, luând din ele tot ceea ce vă foloseşte. Un mare câştig derivă de aici: înainte de toate acesta: lectura ei îmbunătăţeşte limba noastră; încă, sufletul nostru se înalţă şi devine mai excelentă, iluminată de splendoarea soarelui dreptăţii; se eliberează în acel timp de mizeria gândurilor rele şi se bucură de multă linişte şi pace. Ceea ce face hrana materială pentru trupul nostru, acelaşi lucru îl face lectura Scripturii pentru suflet. Este o hrană spirituală care întăreşte mintea, care mai face sufletul mai constant şi mai înţelept, nu-i permite să fie atacat de patimile iraţionale, dar îl face înaripat şi uşor şi îl ridică, pentru a spune astfel, până la ceruri. Să nu neglijăm deci, vă recomand, atât câştig, dar şi acasă să căutăm a citi cu atenţie Scripturile divine.

Este necesar să ne purificăm simţurile pentru a primi Cuvântul Scripturii (Ambroziu, Hexaemeron, 4, 1).

Cel care culege strugurii, de obicei spală vasele în care va vărsa vinul, pentru ca nimic bun să nu se piardă. Ce foloseşte într-adevăr să pui în ordine via, prăşind în fiecare an şi arând, curăţind-o, îndreptând-o, legând-o, dacă apoi vinul obţinut cu atâta oboseală va deveni oţet în butoaie? Dacă cineva, dis-de-dimineaţă doreşte să vadă soarele, să-şi spele ochii, pentru ca nimic să nu-l împiedice să vadă. Iar când citim Sf. Scriptură răsare pentru noi un soare care nu exista înainte... Spală, deci, ochii minţii tale, omule, şi vederea intimă a sufletului tău, pentru ca nici o mizerie de păcat să împiedice forţa vederii minţii tale, nici să tulbure vederea inimii tale curate! Curăţă urechile, pentru a primi într-un vas curat revărsarea strălucitoare a Scripturii divine, pentru ca să nu fie în vreun fel contaminată.

Un comentariu:

  1. superb exemplul cu vinul care trebuie turnat intr-un vas curat - daca nu indepartam din minte vechile cunostinte pe care le avem , din diverse surse , acestea vor intra in contradictie cu textul din scriptura iar rezultatul va fi...OTET !!!

    RăspundețiȘtergere

Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial