sâmbătă, 5 iunie 2010

SLUJITORUL LUI DUMNEZEU VASILE AFTENIE, EPISCOP MARTIR


Mons. Vasile Aftenie s-a născut în ziua de 14 iunie 1899 în localitatea Londroman, din părinții Petru și Agapia. În anul 1919 s-a înscris la Facultatea Teologică Greco-Catolică și a fost trimis să studieze teologia la Colegiul grec Sf. Atanazie din Roma. În anul 1925 a obținut doctoratul în teologie și filosofie și s-a reîntors în patrie. În ziua de 1 ianuarie 1926 a fost hirotonit preot de către Mitropolitul Vasile Suciu. După o lună a fost numit profesor la Academia Teologică din Blaj. A fost apoi numit protopop de București și canonic al Capitlului arhiepiscopal din Blaj. În ziua de 1 octombrie 1939 a devenit rector al susamintitei Academii Teologice. În luna aprilie a anului 1940 a fost numit episcop titular de Ulpiana, primind sarcina de auxiliar al mitropolitului Alexandru Niculescu, episcop de Făgăraș și Alba Iulia. Consacrarea episcopală a avut loc în data de 5 iunie 1940 în catedrala din Blaj. S-a reîntors la București în calitate de episcop vicar. După ce au eșuat mai multe încercări de a-l compromite, a fost arestat în ziua de 28 octombrie 1948. Împreună cu alți cinci episcopi greco-catolici a fost dus la Dragoslavele și apoi la Mănăstirea ortodoxă Căldărușani, transformat în pușcărie. În luna mai a anului 1949 a fost transportat în beciurile Ministerului de Interne, unde a fost torturat în mod barbar. Mutilat și cu barba smulsă, a fost închis în pușcăria Văcărești, unde a murit în ziua de 10 mai 1950. A fost îngropat în cimitirul Bellu Catolic cu rit religios oficiat de un preot romano-catolic.


RUGĂCIUNE PENTRU BEATIFICAREA Mons. Vasile Aftenie


Doamne Isuse Hristoase, Tu ne-ai cerut să ne mărturisim credința în fața lumii întregi, pentru ca și Tu să dau mărturie pentru noi în fața Tatălui ceresc.

Privește, Doamne, mărturia ce ți-au dat-o episcopii greco-catolici, prin fidelitatea lor, eroică până la moarte, față de Biserica ta și de Sfântul Părinte Papa, vicarul Tău pe pământ.

te rugăm deci, pentur mărirea Ta și Binele Bisericii, să arăți și pe pământ vrednicia acestor servi ai Tăi, ridicându-i la cinstea altarelor, iar nouă să ne dai, prin mijlocirea lor, harurile de care avem nevoie, pentru ca toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstea și încinăciunea, Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial