Trebuie să spun de la început că orice persoană, de orice neam, culoare, religie, sex, vârstă, în orice timp și în orice loc, poate deveni sfânt. Spune documentul Lumina popoarelor, nr. 40, de la Conciliul al II-lea din Vatican: Este limpede, așadar, pentru oricine că toți credincioșii, de orice stare sau condiție, sunt chemați la plinătatea vieții creștine și la desăvârșirea iubirii: prin această sfințenie se va ajunge la un mod de viață mai uman și în societatea pământească. Ce trebuie să facă un creștin pentru a deveni sfânt? Ne spune același document citat mai sus: Pentru a dobândi această desăvârșire, credincioșii trebuie să-și folosească puterile primite după măsura darului lui Cristos, astfel încât, pășind pe urmele Lui și deveniți asemenea chipului Lui, supunându-se în toate voinței Tatălui, să se consacre din tot sufletul preamării lui Dumnezeu și slujirii aproapelui. Există stări de viață privilegiate pentru sfințenie, adică dacă în unele stări de viață este mai ușor ca cineva să se sfințească iar în altele mai greu? Într-adevăr, mai există încă mentalitatea că unui preot, unui călugăr îi este mai ușor să se sfințească. În realitate, lucrurile nu stau chiar așa, pentru că nu există stare de viață, timp sau loc care să excludă sau să îngreuneze lupta pentru sfințenie. Pe de altă parte, așa cum ne învață Biserica, unele stări de viață sunt chemate într-un mod mai urgent să lucreze pentru sfințirea lor și a altora. Aceste stări de viață sunt cele ale episcopului, preotului și călugărilor. Eu îmi imaginez drumul spre sfințenie ca o autostradă cu mai multe benzi. Nimeni nu pleacă favorizat de pe o bandă mai bună. Fiecare, odată botezat intră pe această autostradă. În funcție de acceptarea lucrării cu harul lui Dumnezeu, unul merge mai repede sau mai încet. Are și posibilitatea să facă depășiri, dar combustibilul folosit trebuie să fie caritatea și nu șmecheria. Astfel că, dacă vede pe cineva în dificultate pe autostradă, sau oprit din cauza vreunei defecțiuni, sau poate dacă cineva a rămas fără combustibil în mijlocul autostrăzii, se oprește și îl ajută. Nu va rămâne cu siguranță în urmă, pentru că, ajutând pe cineva, cantitatea de combustibil îi va crește iar calitatea va deveni mai bună, astfel că va putea să recupereze imediat timpul pierdut. Va ajunge primul, cel care va fi reușit să ducă mai mulți oameni cu el, decât unul care va ajunge singur. Așadar, curaj, intrați în cursă..... Însă nu singuri. Cursa în echipă este mai plăcută Domnului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial