Slujitoarea lui Dumnezeu Veronica Antal

Slujitoarea lui Dumnezeu

Veronica Antal

Crin însângerat

„Îngerilor, scrieţi în Cartea vieţii: Isus este al meu iar eu sunt al lui Isus”. Printre puţinele cuvinte rămase în scris de la această tânără creştină catolică din Moldova se află şi cuvintele de mai sus, scrise pe un bileţel, dovadă a dăruirii sale totale faţă de Isus, Mirele ceresc.

Slujitoarea lui Dumnezeu Veronica Antal a trăit în feciorie iar la sfârşitul vieţii sale, pe lângă cununa fecioriei Dumnezeu i-a hărăzit şi cununa martiriului. Această viaţă şi acest martiriu al ei reprezintă o mărturie autentică de credinţă, o credinţă vie, dinamică şi responsabilă. Sfinţenia ei însă nu a fost ceva repentină, întâmplătoare, dar pentru a ajunge la aceasta s-a folosit de toate evenimentele vieţii sale, adică a voit să facă întru toate voinţa lui Dumnezeu.

S-a născut la Nisiporeşti, comuna Boteşti, judeţul Neamţ în ziua de 07 decembrie a anului 1935, din părinţii Iova şi Gheorghe şi a fost botezată în biserica parohială din Hălăuceşti a doua zi, 08 decembrie în sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri. Părinţii ei, fiind ocupaţi cu muncile câmpului, copila a fost crescută mai mult de bunica sa Zarafina care a căutat să inspire Veronicăi dragostea faţă de Cristos, faţă de Biserică, conducând-o în primii paşi pe calea credinţei. În ziua de 24 august 1958, întorcându-se de la Sf. Liturghie din parohia Hălăuceşti unde fusese administrat şi sacramentului Sf. Mir este atacată de un tânăr pe nume Pavel Mocanu care voia să-i păteze viaţa feciorelnică închinată lui Dumnezeu. După 42 de lovituri de cuţit îşi dă viaţa şi pleacă pentru totdeauna să-l întâlnească pe Mirele său divin Isus Cristos, întâlnire pe care şi-o dorea atât de mult.

În decursul scurtei sale vieţi nu a făcut nimic extraordinar, în afară de faptul că şi-a trăit vocaţia ei de creştină la un nivel superior faţă de cel obişnuit al altor credincioşi. Moartea ei sfântă este deci rodul unei vieţi sfinte, rodul fidelităţii sale faţă de acel Dumnezeu în care inima ei de tânără credea cu fermitate. A frecventat şcoala primară din localitatea natală cu rezultate bune iar la terminarea acesteia a rămas să-i ajute pe părinţii ei la munca câmpului. Spre vârsta de 16-17 ani îşi va manifesta intenţia de a intra în mănăstire pentru a-şi consacra viaţa lui Dumnezeu. Planul ei nu va putea fi pus în aplicare deoarece statul desfiinţase deja aproape toate mănăstirile catolice din România. Îi rămâne numai să îşi ducă planul la capăt trăind acasă ca o măicuţă. Face vot de feciorie şi se înscrie în Ordinul al Treilea Franciscan (Terţiar). De acum înainte va trăi totdeauna în prezenţa lui Dumnezeu. Primea zilnic Sfânta Împărtăşanie, iar de la orele de adoraţie nu lipsea niciodată. Pentru a putea face acest lucru nu ezita să parcurgă în fiecare dimineaţă, cei opt kilometri până în parohia din Hălăuceşti. Avea o evlavie deosebită faţă de Sf. Fecioară Maria pe care o cinstea mai ales prin recitarea continuă şi zilnică a Sf. Rozariu. Chiar şi în momentul suprem această armă nu a lipsit din mâinile ei. Cei care au ridicat-o din balta de sânge, au putut observa cum strângea în mâinile ei Rozariul.

Slujitoarea lui Dumnezeu Veronica Antal iubea mult copii şi bolnavii pe care îi vizita des iar suferinţele ei le îndura cu foarte multă răbdare.

Imediat după moartea ei, credincioşii din localitatea natală şi din împrejurimi au început să vorbească despre ea ca fiind sfântă, iar în ziua de 24 august în fiecare an în locul martiriului ei se celebrează o sfântă Liturghie unde participă mii de credincioşi, şi acest lucru fiind încă o dovadă în plus al sfinţeniei acestei credincioase din Moldova şi din întreaga noastră ţară.

Fiind Terţiară Franciscană, Provincia Sf. Iosif din România a Fraţilor Minori Conventuali se ocupă de acest caz, dorind ca în cel mai scurt timp să ajungă la cinstea altarelor, adică să fie declarată sfântă din partea Bisericii.

Dieceza de Iaşi, în frunte cu Preasfinţitul Episcopul nostru, Petru Gherghel a dat început acestei cauze de canonizare în ziua de marţi 25 noiembrie 2003, orele 16:00 cu o Sfântă Liturghie solemnă care s-a celebrat în Parohia Romano-Catolică Nisiporeşti. În aceiaşi zi, cei numiţi în Comisia acestui tribunal au depus jurământul de credinţă şi au început demersurile pentru a recunoaşte sfinţenia şi martiriul acestei tinere de pe meleagurile Moldovei, după care tot dosarul va fi trimis la Congregaţia pentru Cauza Sfinţilor, care se va pronunţa asupra acestui caz.

Din Tribunalul constituit pentru această cauză de canonizare fac parte Pr. Damian- Gheorghe Patraşcu – vice-postulator; Pr. Mihai Patraşcu- judecător delegat; Pr. Maximilian Pal- promotor de justiţie; Mons. Petru Mareş- teolog; Pr. Claudiu Dumea- teolog; Pr. Emil Dumea- istoric; Pr. Mihai Dămoc- istoric; Pr. Marius Căliman- notar.

La ora actuală procesul diecezan este terminat iar actele procesului au fost deja duse la Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor, unde se lucrează bine.

Invităm pe toţi credincioşii să înalţe rugăciuni către Tatăl ceresc pentru ca sfinţenia şi martiriul acestei tinere de pe meleagurile moldave să fie recunoscute de Sf. Maică Biserică şi să fie ridicată cât mai degrabă la cinstea altarelor.