Hirotonirile preoțești din Biserica anglicană sunt valide? Care este poziția Bisericii Catolice în această privință?
Deși Papa Leon al XIII-lea (1878-1903) se adresase cu mare respect Bisericii anglicane, în Enciclica Apostolicae curae din 13 septembrie 1896, afirmă invaliditatea hirotonirilor preoțești anglicane. Totuși, Pontiful nu a încetat să încurajeze miniștrii anglicanisă spere în reconcilierea celor două Biserici. De aceea, îi invita să persevereze în munca „pentru gloria lui Dumnezeu și mântuirea sufletelor”.
Afirmațiile conținute în enciclică erau elocvente și au rămas în vigoare decenii întregi. Chestiunea hirotonirilor anglicane și a validității lor s-a prezentat din nou cu multă vigoare după 1993, atunci când, în urma hirotonirii preoțești a câtorva femei, decisă de Sinodul general al Bisericii anglicane din Anglia, mai mult de 700 de preoți anglicani, printre care șapte episcopi, și-au anunțat trecerea la Biserica Catolică. În legătură cu ceea ce se spusese în precedență, a apărut interogația dacă hirotonirile sacerdotale ale acestor prelați se vor repeta sau nu. În caz negativ, poziția lui Leon al XIII-lea rezulta depășită, iar hirotonirile preoțești ale Bisericii anglicane trebuiau să fie crezute ca fiind valide. În schimb, în cazul în care ar fi fost repetate, însemna că ceea ce se afirmase în enciclica Apostolicae curae era încă actual.
În consecință, atunci când, în ziua de 23 aprilie 1994, episcopul anglican de Londra, Graham Leonard, s-a reîntors în sânul Bisericii Catolice, mulți așteptau reacția Romei. Răspunsul nu s-a lăsat așteptat mult timp: în aceeași zi, Card. Basil Hume a conferit prelatului anglican hirotonirea preoțească și cea episcopală, confirmând prin aceasta invaliditatea hirotonirilor anglicane. L-a fel s-a comportat Roma și în alte cazuri, hirotonind din nou pe preoții anglicani care treceau la Biserica Catolică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial