LATURA OBSCURĂ A SPIRITULUI MEDIEVAL (II)

 

Diavolul, între rațiune și credință

2. DEMONOLOGIA BIZANTINĂ

Orientul, mai ales la Constantinopol, cunoaște în epoca altomedievală o înfloritură abundentă a demonologiei populare, care se inspiră cu siguranță din teologie și mai ales din viețile călugărilor și ale sfinților, dar se colorează și de magie și de practici religioase păgânizante. Demonii erau descriși sub diferite aspecte, puteau lua forme umane sau de animale sau de monștrii; în general aveau pielea de culoare neagră, aveau coadă și coarne… Scopul lor era cel de a corupe omul și să-l ducă departe de Dumnezeu. Pentru a lupta împotriva acțiunii Satanei sunt sugerate insturmentele clasice, ca de exemplu rugăciunea și recurgerea la ajutorul unei persoane sfinte cu puteri de a face exorcisme. Aceste diferite aspecte au intrat să facă parte mai târziu în operele lui Michail Psello (1018-1078), consilier pe lângă curtea de la Constantinopol și reformator al studiilor umaniste și filosofice al acelei cetăți. gândirea lui are tendințe neoplatonice și a fost cunoscută și în Occident, mai ales în Renaștere, prin influența pe care a avut-o asupra lui Marsilio Ficino. El a scris opusculul De Daemonum energia seu operatione, unde descrie un dialog într două personaje, Timoteu și Thrax, pentru a clarifica unele chestiuni demonologice, apărute cu ocazia unor erezii.

2.1. Riturile demoniace

Michael Psello combate unele erezii demoniace, ceare nu reprezintă numai erori la nivel teoretic sau doctrinal, dar exprimă și atitudini practice, rituri idolatrice și blasfeme. Sunt descrise câteva rituri făcute de eretici în reuniunile lor sacrilege, spunând că acolo au viziuni divine, dar care, în realitate, sunt manifestări execrabile și abjecte, împotriva oricărei dogme legitime și împotriva oricărei legi naturale. Făcând aceste lucruri, acestea satisfac foarte mult demonii, pentru că merg împotriva legii divine și contrafac simbolurile creștine, imprimate în suflet, astfel ca să le deconsacre și să le deformeze, făcând loc demonilor și simbolurilor lor nerușinate.  

2.2. Numărul demonilor

Michael Psello susține că demonii sunt ființe corporale și acționează asupra trupurilor. Trupurile demonilor se deosebesc foarte mult de cele ale îngerilor. Acestea sunt pline de lumină și splendoare, în vreme ce acelea sunt întunecoase și obscure. Numărul demonilor este foarte mare, astfel că toată atmosfera este plină de ei, nu numai aerul care ne înconjoară, dar și cea care ne învăluie; plin este pământul de ei, marea și locurile subterane impenetrabile. Cu toții au o comună ură față de Dumnezeu și sunt adversarii oamenilor.  

2.3. Acțiunile demonilor

Ispitele sunt actele cele mai frecvente ale demonilor, care sugerează fanteziei cuvinte și șoapte periculoase; asumă figuri și culori și forme diferite pentru a provoca în psihic și în spiritul uman gânduri, sfaturi, amintiri, excitând afectele atât în timpul somnului cât și în timpul zilei. Uneori solicită și mișcă cu plăcere trupul, inflamându-l cu iubiri interzise. Alte ispite nu plac, pentru că demonii sunt lipsite de înțelepciune. Cu toate acestea ei sunt totdeauna motiv de molestie și de tulburare, provocând daune considerabile atât sufletului cât și trupului. Michael prezintă două cazuri de îndrăciți de el însuși experimentate, pentru a pune apoi unele întrebări. Prima întrebare privește sexul demonilor, dacă acesta este feminin sau masculin; răspunde că, pentru demoni, din natura lor, nu au nici gen masculin, nici feminin, pentru că diversitatea de sexe constituie numai o caracteristică a trupurilor compuse, în vreme ce demonii posedă trupuri simple. În virtutea acestor trupuri, ei pot să se miște foarte ușor și să asume diferite figuri. A doua chestiune privește limbajul demonilor: se întreabă dacă ei vorbesc limbi diferite, în funcție de persoana cu care tratează, fie că ele sunt de origine grecească sau de origine ebraică sau siriană. A treia întrebare constă în a aprofunda pasibilitatea demonilor, adică dacă ei pot să fie amenințați sau dacă le este frică, astfel ca să lase libere creaturile chinuite de ei. Răspunsul este clar: ei pot fi învinși numai de cel ce posedă sfințenie și se folosește de numele puternic al Cuvântului lui Dumnezeu. Atunci sunt constrânși să lase liber omul și sunt trimiși în abisurile pământului, lucru de care se tem foarte mult.

Va urma