Iubirea va salva lumea...

„Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii, pentru că dragostea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi îl cunoaşte pe Dumnezeu” (1In 4, 7)

            Interesante lecturile biblice din această duminică! Mă miră mai ales faptul că Isus, în vederea cunoașterii lui Dumnezeu, nu ne spune că este nevoie să ne rugăm, să medităm cuvântul său, ci să ne iubim. Nici un text biblic, și nici un autor biblic nu vorbește despre iubire mai mult, mai profund și mai frumos decât apostolul Ioan, ucenicul iubit al Mântuitorului. Așadar, cheia și lăcata cunoașterii lui Dumnezeu, instrumentul predilect al lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră este iubirea. Geaba te rogi dacă nu iubești, geaba citești cuvântul lui Dumnezeu dacă nu iubești, fără iubire totul este în zadar. De aceea bine spune Sf. Paul, un alt îndrăgostit de Dumnezeu, ba chiar împătimit: „Şi eu vă voi arăta o cale şi mai minunată. Dacă aş vorbi limbile oamenilor şi ale îngerilor, dar nu aş avea iubire, aş deveni o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor. Şi dacă aş avea darul profeţiei, şi dacă aş cunoaşte toate misterele şi toată ştiinţa, şi dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut munţii, dacă n-aş avea iubire, n-aş fi nimic. Şi dacă toată averea mea aş da-o ca hrană săracilor, şi dacă mi-aş da trupul ca să fie ars, dar n-aş avea iubire, nu mi-ar folosi la nimic. Iubirea este îndelung răbdătoare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioasă, iubirea nu se laudă, nu se mândreşte. Ea nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie, nu ţine cont de răul [primit]. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură. Iubirea nu încetează niciodată. Profeţiile vor dispărea, limbile vor înceta. Ştiinţa se va sfârşi. Căci noi cunoaştem în parte şi profetizăm în parte, însă când va veni ceea ce este desăvârşit, ceea ce este în parte va dispărea. Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil. Când am devenit matur, m-am lăsat de cele copilăreşti. Căci acum vedem ca în oglindă, neclar, dar atunci [vom vedea] faţă în faţă. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin. Iar acum rămân acestea trei: credinţa, speranţa şi iubirea. Dar mai mare decât toate acestea este iubirea” (1Cor 13, 1-13).

Sacramentul iubirii, cale în vederea cunoașterii lui Dumnezeu, cale spre mântuire! Sacramentul iubirii turnat în inima fiecărui om, la îndemâna tuturor, niciodată limitat, pentru că iubirea nu are măsură, exigent cu cei care-l îmbrățișează, jug greu dar dulce și ușor pentru cei care-l pun în practică, miezul credinței creștine și al oricărei virtuți, locașul și îmbrăcămintea inimii, niciodată steril sau cu rod puțin...