Un bătrân ateu merse la un preot inteligent și foarte cunoscut pentru sfaturile lui convingătoare. Spera să îl ajute să-și dezlege dubiile lui de credință. Nu reușea să se convingă că Isus din Nazaret a înviat cu adevărat din morți. Căuta semne ale acestei atât de cunoscute învieri…
Merse și, când intră în casa parohială, mai era deja cineva la birou care discuta cu preotul.
Preotul întrezări repede bătrânelul în picioare pe hol și imediat, surâzând, alergă să-i ducă un scaun. Când celălalt plecă, preotul făcu semn ca să intre acest bătrân. Auzind problema acestuia, îi vorbi îndelung și, după un dialog consistent, bătrânul deveni credincios, manifestându-și dorința să se reîntoarcă la Dumnezeu.
Satisfăcut, dar și plin de uimire, preotul îl întrebă: „Spuneți-mi, vă rog, din lungul colocviu, care a fost argumentul care v-a convins că Isus Cristos a înviat cu adevărat și că Dumnezeu există?”. „Gestul cu care mi-ați adus scaunul, pentru ca să nu obosesc așteptându-vă”, răspunde bătrânelul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial