marți, 19 aprilie 2011

SF. FRANCISC DE ASSISI ȘI ADORAȚIA PERPETUĂ

Sf. Francisc, din punct de vedere al devoțiunii față de Sf. Euharistie, s-a găsit să trăiască într-o epocă asemănătoare cu a noastră. În acel timp exista o anumită lipsă de afecțiune față de Sf. Euharistie. Acest lucru a fost un izvor de suferință pentru el, dar nu a rămas inert, motiv pentru care nu a pierdut nici o ocazie pentru a îndemna la iubirea față de Cristos care, ca și în astăzi, se întrupa în celebrarea euharistică și rămânea prezent în tabernacol. Iubirea lui era atât de puternică încât aceasta l-a împins să ia o inițiativă ciudată: trimitea frații înarmați cu mătura să măture bisericile, pentru ca să devină o locuință demnă pentru Domnul, Regele Regilor. Sf. Clara a împărtășit același elan, dar cu specificul ei feminin. A petrecut viața țesând și confecționând odăjdii pentru altar și pentru bisericile din jurul orașului Assisi, pentru a spune astfel cu faptele iubirea ei, respectul și devoțiunea față de Isus prezent în Sf. Euharistie. Sf. Francisc face o analogie între Sf. Euharistie și Întruparea lui Isus. Într-adevăr, de fiecare dată când este consacrată Pâinea euharistică, Isus se face prezent din nou în mijlocul nostru. Iarăși, el observă o altă analogie între Sf. Euharistie și oferta sacrificială a lui Isus pe cruce și, în sfârșit, între Sf. Euharistie și Isus prezent între și în credincioșii săi. Toate acestea au consecințe practice. Adorând Sf. Euharistie, dorește să se transforme în Cel Iubit și vrea să-L imite. De aceea, percepe continuu prezența lui Isus în viața de toate zilele, vrea să se jertfească asemenea Lui pe cruce și dezvoltă o mare iubire față aproapele în care-l vede prezent pe Isus.

În contemplarea Sf. Euharistii se întâmplă că Duhul Sfânt se face cunoscut. Pentru Sf. Francisc este important să dea, cu faptele, disponibilitatea față de a Treia Persoană a Preasfintei Treimi, pentru ca acesta să poată acționa în noi. Se naște astfel un dialog în care Domnul vorbește prin Duhul Său iar noi răspundem prin viața noastră. Acest dialog schimbă lumea. În sfârșit, Sf. Francisc vede Sf. Euharistie ca darul cel mai mare al lui Dumnezeu și, deci, are o infinită recunoștință față de El. Vede în Sf. Euharistie umilința, sărăcia și iubirea lui Dumnezeu pentru noi. De aici dorința de a împărtăși cu Isus aceste caracteristici. Consecința practică este o viață oferită din iubire față de Dumnezeu și față de oameni.

Și acum, o trăire frumoasă, petrecută acum câțiva ani de mine însumi într-o parohie din țară. Datorită faptului că în multe parohii din dieceza noastră, adorația care se făcea duminică seara se redusese la o foarte scurtă binecuvântare euharistică, după Sf. Liturghie, Episcopul de Iași, Petru Gherghel, a trimis o circulară prin care în toate parohiile trebuia reînființată Adorația, pentru cel puțin jumătate de oră. În acest sens, înainte cu două duminici de a reintroduce această practică în Biserică, am încercat în toate felurile să conving credincioșii de frumusețea și importanța adorației. A ajuns și duminica în care am celebrat pentru prima oară adorația după noua schemă. Biserica era plină. Eram fericit și surâdeam sub mustăți, spunându-mi că am reușit să conving lumea. Eram tare! După ce am terminat adorația, plin de orgoliu pentru reușita mea, la ieșire m-am apropiat de un grup de credincioși și… așteptam laudele. Am spus: felicitări că ați înțeles care este importanța adorației și pentru că ați venit. La care, o credincioasă simplă mi-a replicat: Părinte, noi de mult doream să facem adorație, dar voi, preoții, ați scos această practică de pietate frumoasă. Bine că, în sfârșit ați reintrodus-o!

Cuvintele sunt de prisos. Adorația euharistică este foarte importantă în viața Bisericii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial