Veac mult trebuie să treacă
Până ce-n raclele pustii
S-adună-o lacrimă de apă.
Căci nu-i iubirea acest dor
De-a te lipi de patimile ţărnii
De-a risipi etern şi de-a pofti
Încovoiat sub jugurile cărnii.
Ţărânile ţărânile le pasc
Şi ce e pleavă piere în furtună
Orbecăind molizii prin păduri
Îi mâncă strâmbă molia bătrână.
Greu e iubirea şi-o pricepi
Abia când nu mai ştii de tine,
Decât că drumul ce ţi-e dat
Un altul l-a bătut mai bine.
Decât că haina ce o porţi
Şi nici cămaşa nu sunt ale tale.
Şi nici curat obrazul nu-l retragi
Când cel viclean te pălmuie pe cale,
Decât că singurul avut
Ce se cuvine să rămână
Nu-i decât veghea lângă cel uitat
Zdrobit în suferinţă pe colină.
Căci nu-i iubirea decât semn
Că trebuie să ieşi întâmpinare
Pe cel împovărat să-l uşurezi
Şi cel pierdut să-l scoţi la arătare.
Iubirea nu-i decât a şti
Să te retragi în ceasul cuviinţei
Când clopotele cad pe cer
Şi-ţi cer luminile fiinţei
Atunci cu braţele pe piept
Să laşi să cadă candela în ceaţă
Căci mirele va trece negreşit
Să-ţi ia icoana stinsă de pe faţă.
"greu e iubirea"???
RăspundețiȘtergere