Ce vrei de la mine şi ce dor Te poartă
în reci nopţi de iarnă, când toate dorm duse,
iar Tu, lângă uşă şi singur, Isuse,
mai baţi în tăcere la inima-mi moartă?
Căci nimeni nu iese! Vezi bine, cu jale
cum eu, împietritul, cu-a mea nepăsare,
strivesc fără milă şi calc în picioare
suava garoafă a dragostei Tale.
În cuget, un înger degeaba-mi şopteşte:
”Deschide fereastra, căci El te aşteaptă!
Ştii, inimă rece, doar El te iubeşte!
Şi vrea să-ţi ofere cereasca Lui pâine
El, Domnul, Stăpânul, al tuturor Tată!”
Răspunsu-mi e însă doar “mâine”, tot “mâine”...
Traducere: Munteanu Sorina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial