- Frate, îi zise, învaţă-mă și pe mine ce este raiul şi ce este iadul!
Călugărul nostru ridică privirile cântărindu-l pe puternicul războinic şi îi răspunse cu un negrăit dispreţ:
- Să te învăţ eu pe tine ce sunt raiul şi iadul? Ba n-am ce să te învăţ. Eşti murdar şi miroşi urât, briciul tău trebuie să se fi ruginit.
Nu faci cinste castei războinicilor din care faci parte, eşti o lichea și ești vrednic de dispreț! Pleacă din calea mea, pentru că nu te pot vedea în ochi! Războinicul se înfurie. Începu să tremure, să se înroşească de mânie, nereuşind să-şi recapete graiul. Înşfacă sabia şi o ridică în aer, gata gata să-l omoare pe călugăr.
- Iată, acesta este iadul, murmură călugărul nostru.
Războinicul era uimit. Câtă compasiune, câtă resemnare în omuleţul acesta care era gata să-şi dea viaţa pentru a-i oferi această învăţătură, pentru a-i arăta ce este iadul! Încetişor, el lăsă în jos sabia, plin de recunoştinţă şi pace.
- Iar acesta este Raiul, murmură iar călugărul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial